mucegai definitie

2 intrări

26 definiții pentru mucegai

MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced.
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.
MUCIGÁI s. n. v. mucegai.
MUCIGĂÍ vb. IV v. mucegăi.
MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced.
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.
MUCIGÁI s. n. v. mucegai.
MUCIGĂÍ vb. IV v. mucegăi.
MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pîslos, cenușiu spre verzui. Miroase a mucegai, a umezeală. BOGZA, A. Î. 169. Plăvița multă vreme contenită între zăgazuri se repede între jgheaburile verzi de mucegai. MACEDONSKI, O. III 3. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, N. 38. – Variantă: mucigái s. n.
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.
MUCIGÁI s. n. v. mucegai.
mucegái s. n., pl. mucegáiuri
mucegăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 să mucegăiáscă
mucegái s. n., pl. mucegáiuri
mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă
MUCEGÁI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)
MUCEGÁI s. v. rugină.
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
MUCEGÁI ~uri n. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucezeală. * A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-și pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced
A MUCEGĂÍ ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai
mucegaiu n. 1. un fel de vegetațiune ce răsare pe substanțele animale sau vegetale sub influența căldurei și a umidității; 2. fig. putregiune, căzătură: mucegaiul de babă CR. [Formațiune românească din muced (cf. putregaiu)].
mucegáĭ n., pl. urĭ (d. muced [ca putregaĭ d. putred și ucig d. ucíd] saŭ lat. *mucĭcália [d. *múcicus îld. múcidus], de unde it. moccicáglia). Substanța muciloginoasă albă, cenușie saŭ verzie care se formează la umezeală pe corpurile organice (brînză, pele, lămîĭ, vin ș. a.) și care se compune din diverse speciĭ de cĭupercĭ microscopice care vegetează pe aceste corpurĭ ca să profite saŭ parazite producînd în acelașĭ timp putrezirea lor. Ast-fel de cĭupercĭ sînt: mucor mucedo, mucor racemósus, aspergillus glaucus, penicillum cábdidum și penicillum glaucum.
mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.
MUCEGAI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)
mucegai s. v. RUGINĂ.
MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

mucegai dex

Intrare: mucegai
mucegai substantiv neutru
mucigai
Intrare: mucegăi
mucigăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
mucegăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a