MUCÁRNIȚĂ, mucarnițe, s. f. (Înv.) Mucar. – Muc + suf. -arniță.

MUCÁRNIȚĂ, mucarnițe, s. f. Mucar. – Muc + suf. -arniță.

MUCÁRNIȚĂ, mucarnițe, s. f. Unealtă cu care se stingeau felinarele, luminările sau se rupeau mucurile acestora. Să vie cu mucarnița să stingă candelabrul. CAMIL PETRESCU, O. II 571.

mucárniță (înv.) s. f., g.-d. art. mucárniței; pl. mucárnițe

mucárniță s. f., g.-d. art. mucárniței, pl. mucárnițe

MUCÁRNIȚĂ s. 1. mucar, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumânării.) 2. (rar) stingătoare de lumânări.

MUCÁRNIȚĂ s. v. muc.

MUCÁRNIȚĂ ~e f. înv. Unealtă pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucar. /muc + suf. ~arniță

MUCARNIȚĂ s. 1. mucar, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumînării.) 2. (rar) stingătoare de lumînări.

mucarniță s. v. MUC.