Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru mucarer

MUCAR├ëR, mucareruri, s. n. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ├«n Moldova) 1. Firman de re├«nnoire a domniei sau de confirmare a domnilor rom├óni de c─âtre Poarta Otoman─â. 2. Sum─â de bani pl─âtit─â Por╚Ťii Otomane de c─âtre domnii ╚Ü─ârilor Rom├óne, ├«ncep├ónd din sec. XVII, pentru a ob╚Ťine la fiecare trei ani re├«nnoirea domniei. ÔÇô Din tc. mukarrer.
MUCAR├ëR, mucareruri, s. n. (├Än evul mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ├«n Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor rom├óni de c─âtre Poarta Otoman─â. 2. Sum─â de bani pl─âtit─â Por╚Ťii Otomane de c─âtre domnii ╚Ť─ârilor rom├óne╚Öti, ├«ncep├ónd din sec. XVII, pentru a ob╚Ťine la fiecare trei ani re├«nnoirea domniei. ÔÇô Din tc. mukarrer.
MUCAR├ëR s. n. (Turcism ├«nvechit) Firman de confirmare a domnului de c─âtre Poarta otoman─â; p. ext. birul pl─âtit Por╚Ťii cu aceast─â ocazie; mucaremea. Mihai Racovi╚Ť─â...╚Öi Grigore Ghica la 1748 stricar─â multe din reforme ╚Öi se hot─âr├« ca boierii ╚Öi m├«n─âstirile s─â pl─âteasc─â ploconul, ajutorin╚Ťa, mucarerul, v─âc─âritul ╚Öi oieritul ├«n to╚Ťi anii. B─éLCESCU, O. I 17.
mucar├ęr s. n., pl. mucar├ęruri
mucar├ęr s. n., pl. mucar├ęruri
MUCAR├ëR s. (IST.) (├«nv.) mucaremea. (Domnul a refuzat s─â pl─âteasc─â ~ Por╚Ťii otomane.)
mucar├ęr (mucar├ęruri), s. n. ÔÇô Confirmare anual─â a domnitorului de c─âtre sultan ╚Öi darul oferit de domn cu aceea╚Öi ocazie. ÔÇô Var. mucarel. Tc. (arab.) mukarrer ÔÇ×confirmatÔÇŁ (╚śeineanu, III, 82). Sec. XVIII, ├«nv. Dubletul lui mucaremea, s. f. (cu acela╚Öi sens), din tc. mukareme ÔÇ×onoareÔÇŁ, sec. XVIII, ├«nv.
MUCAR├ëR ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otoman─â prin care se confirmau domnitorii ├«n scaun; firman de ├«nsc─âunare. 2) Sum─â de bani pl─âtit─â Por╚Ťii Otomane de c─âtre domnitori pentru a ob╚Ťine re├«nnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasc─â cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer
mucarer n. firman de învoire a domniei (după al treilea an) și birul scos cu acea ocaziune. [Turc. MUKARRER, confirmat].
mucar├ęr ╚Öi -├ęl n., pl. ur─ş (turc. [d. ar.] mukarrer, confirmat, d. karar, stabilitate, ╚Öi takrir, raport. V. carar ╚Öi tacrir). Vech─ş. Confirmarea domnii─ş din partea sultanulu─ş la un an o dat─â (mucareru cel mic) sa┼ş la tre─ş (mucareru cel mare), obice─ş introdus de Mihail Racovi╚Ť─â. Firmanu aceste─ş confirm─âr─ş. Biru pl─âtit de popor cu aceast─â ocaziune.
MUCARER s. (├«nv.) mucaremea. (Domnul a refuzat s─â pl─âteasc─â ~ Por╚Ťii otomane.)

Mucarer dex online | sinonim

Mucarer definitie

Intrare: mucarer
mucarer substantiv neutru