Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru muc─âri

MUC├üR, muc─âri, s. n. (Mai ales la pl.) Unealt─â ├«n form─â de foarfece cu care se taie cap─âtul ars al mucului lum├ón─ârii sau al candelei, pentru a ├«nviora flac─âra; mucarni╚Ť─â. ÔÇô Muc + suf. -ar.
MUC─éR├Ź, muc─âresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lum├ón─âri care fumeg─â. 2. A reteza v├órful unor tulpini, al unor inflorescen╚Ťe. ÔÇô Muc + suf. -─âri.
MUC├üR, muc─âri, s. n. (Mai ales la pl.) Unealt─â ├«n form─â de foarfece cu care se taie cap─âtul ars al mucului lum├ón─ârii sau al candelei, pentru a ├«nviora flac─âra; mucarni╚Ť─â. ÔÇô Muc + suf. -ar.
MUC─éR├Ź, muc─âresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lum├ón─âri care fumeg─â. 2. A reteza v├órful unor tulpini, al unor inflorescen╚Ťe. ÔÇô Muc + suf. -─âri.
MUCß║«R├Ź1 s. f. pl. (├Änvechit) Un fel de foarfece cu care se t─âia cap─âtul ars al mucului, pentru a ├«nviora flac─âra lumin─ârii sau a candelei. Sfe╚Önice de aram─â cu muc─ârile lor. ODOBESCU, S. I 422. O pereche de muc─âri de alam─â cu care o ╚Ťiganc─â frumu╚Öic─â lua din c├«nd ├«n c├«nd mucul lumin─ârilor, ca s─â dea mai mult─â lumin─â. FILIMON, 151. ╚śase sfe╚Önice cu t─âbli╚Ťe ╚Öi muc─âri. I. IONESCU, 111.
MUC─éR├Ź2, muc─âresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumin─âri care fumeg─â. A reteza v├«rful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). S─âtenii obicinuiesc a muc─âri porumbul, adic─â a culege v├«rfurile lui t─âindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.
mucắri1 (înv., reg.) s. f. pl.
muc─âr├ş2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. muc─âr├ęsc, imperf. 3 sg. muc─âre├í; conj. prez. 3 s─â muc─âre├ísc─â
muc─âri s. f. pl.
muc─âr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. muc─âr├ęsc, imperf. 3 sg. muc─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. muc─âre├ísc─â
MUC├üR s. mucarni╚Ť─â, (reg.) mucari╚Ť─â. (~ pentru t─âiat mucul lum├ón─ârii.)
MUC├üR ~e n. ├«nv. 1) Unealt─â folosit─â pentru stingerea lum├ón─ârilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarni╚Ť─â. 2) Sfe╚Önic sau suport de sfe╚Önic pentru lum├ón─âri. /muc + suf. ~ar
A MUC─éR├Ź ~├ęsc tranz. 1) pop. (lum├ón─âri fumeg├ónd) A t─âia mucul scurt├óndu-l. 2) (tulpinile, inflorescen╚Ťele unor plante etc.) A scurta la v├órfuri (pentru a favoriza maturizarea mai gr─âbit─â a p─âr╚Ťilor purt─âtoare de rod). /muc + suf. ~─âri
muc─âri f. pl. unealt─â cu care se cur─â╚Ť─â mucul lum├ón─ârii.
muc─âr├ęsc v. tr. Ta─ş sa┼ş rup mucu lum├«n─ârilor.
mucß║»r─ş f. pl. (d. muc). Foarfece de t─â─şat mucu lum├«n─ârilor arse pe c├«nd era┼ş lum├«n─âr─ş de se┼ş.
MUCAR s. mucarni╚Ť─â, (reg.) mucari╚Ť─â. (~ pentru t─âiat mucul lum├«n─ârii.)
muc├ír1, mucari s. m. (Reg.) Persoan─â ├«n serviciul bisericii, care are datoria s─â taie mucurile lum├ón─ârilor. ÔÇô Din muc + suf. -ar.
muc├ír2, muc─âri subst. 1. S. n. pl. Unealt─â ├«n form─â de foarfece cu care se taie cap─âtul ars al mucului lum├ón─ârii sau al fitilului candelei pentru a ├«nviora flac─âra; mucarni╚Ť─â, mucari╚Ť─â. 2. S. n. (Reg.) Sfe╚Önic sau mic dispozitiv adaptat la un sfe╚Önic, care sus╚Ťine lum├ónarea astfel ├«nc├ót aceasta s─â poat─â arde p├ón─â la cap─ât. 2. S. n. pl. (Reg.) Mucuri de lum├ón─âri. 3. S. f. (Reg.; ├«n forma mucare) Fe╚Ötila lum├ón─ârii; fitilul opai╚Ťului, al candelei etc. [Var.: muc├íre s. f.] ÔÇô Din muc + suf. -ar.
m├║c─âri s. m. pl. (Reg.) Nume dat ├«n sudul Transilvaniei ╚Öi ├«n Moldova adep╚Ťilor unei secte protestante, ├«ntemeiat─â de predicatorul Froelich ├«n Elve╚Ťia. Secta nu recunoa╚Öte dec├ót botezul adul╚Ťilor, nu admite jur─âm├óntul, refuz─â serviciul militar ╚Öi serbeaz─â s├ómb─âta ├«n locul duminicii. ÔÇô Din germ. Mucker.

Muc─âri dex online | sinonim

Muc─âri definitie

Intrare: mucar
mucar
Intrare: muc─âri
muc─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a