muțesc definitie

2 intrări

18 definiții pentru muțesc

MUTÉSC, -EÁSCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțésc, -eáscă adj.] – Mut + suf. -esc.
MUȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mutesc.
MUȚÍ, muțesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. 2. (Despre sunete, voci etc.) A scădea în intensitate; a amuți. – Din mut.
MUTÉSC, -EÁSCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțésc, -eáscă adj.] – Mut + suf. -esc.
MUȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mutesc.
MUȚÍ, muțesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. 2. (Despre sunete, voci etc.) A scădea în intensitate; a amuți. – Din mut.
MUTÉSC, -EÁSCĂ adj. v. muțesc.
MUȚÉSC, -EÁSCĂ, muțești, adj. (Rar, despre gesturi) Neînsoțit de cuvinte, fără cuvinte; mut. De multe ori semnele muțești schimbate cu meșterul Lupu erau înțelese greșit. GALAN, Z. R. 18. – Variantă: mutésc, -eáscă adj.
MUȚÍ vb. IV v. amuți.
mutésc adj. m., f. muteáscă; pl. m. și f. mutéști
muțí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muțésc, imperf. 3 sg. muțeá; conj. prez. 3 să muțeáscă
mutésc adj. m., f. muteáscă; pl. m. și f. mutéști
muțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muțésc, imperf. 3 sg. muțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. muțeáscă
MUȚÍ vb. 1. (MED.) a amuți. 2. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)
muțì v. a deveni mut. [Lat. MUTESCERE].
1) muțésc, -eáscă adj. De mut, al muților, pin semne: vorbire muțească.
2) muțésc v. intr. (d. mut saŭ lat. mutesco, a. î.). Amuțesc, devin mut.
MUȚI vb. 1. (MED.) a amuți. 2. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)

muțesc dex

Intrare: mutesc
mutesc adjectiv
muțesc
Intrare: muți
muți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a