mușlui definitie

10 definiții pentru mușlui

MUȘLUÍ, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.
MUȘLUÍ, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.
MUȘLUÍ, mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre animale) A mirosi, adulmeca, a mușina; a scotoci cu botul pentru a găsi de mîncare. Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. De nu mușluia un cine pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82.
mușluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mușluiéște, imperf. 3 sg. mușluiá; conj. prez. 3 să mușluiáscă
mușluí vb., ind. prez. 3 sg. mușluiéște, imperf. 3 sg. mușluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mușluiáscă
MUȘLUÍ vb. v. adulmeca, mirosi.
mușluí (-uésc, mușluít), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creație expresivă, cf. moșmoli. Numerose var.: amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din urmă prin încrucișare cu mișuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.
mușluì v. Mold. 1. a mirosi, vorbind mai ales de porci: grohăind și mușluind pe jos CR.; 2. fig. a adulmeca. [Origină necunoascută].
mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.
mușlui vb. v. ADULMECA. MIROSI.

mușlui dex

Intrare: mușlui
mușlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a