mușina definitie

3 intrări

15 definiții pentru mușina

MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.
MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.
MUȘINÁ, múșin, vb. I. Tranz. (Regional, despre animale) A adulmeca, a mirosi. Cinele începu să mușine mălaiul. SLAVICI, N. I 36.
mușiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 múșină
mușiná vb., ind. prez. 3 sg. mușínă
MUȘINÁ vb. v. adulmeca, migăli, mirosi, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.
MÚȘINĂ s. v. molie, țânțar.
mușínă, mușíni, s.f. (reg.) 1. țânțar; muscă. 2. mușiță. 3. molie. 4. viermănar.
múșin, V. mușluĭesc.
múșină f., pl. e și ĭ (rudă cu mușiță). Vechĭ. Țînțar saŭ un fel de țînțar. Mușiță (oŭă de muscă).
múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.).
mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.
mușina vb. v. ADULMECA. MIGĂLI. MIROSI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.
mușină s. v. MOLIE. ȚÎNȚAR.
MUȘINA, vb. „a adulmeca”. 1. Mușină Ignat, mold. (Sd V 224); Mușina f., mold. (Sur XVIII). 2. Cu grafia s pt. ș, în doc. lat.-ung.: Musinea, C. (Met 303).

mușina dex

Intrare: mușina
mușina verb grupa I conjugarea I
Intrare: mușină
mușină
Intrare: Mușina
Mușina