mușiță definitie

13 definiții pentru mușiță

MÚȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.
MÚȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.
MÚȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Nume dat îngrămădirii de musculițe mai ales din jurul butoaielor cu vin, al vaselor cu oțet sau al fructelor în fermentație. Au refuzat să primească printre dînsele pe... țînțari și alte mici soiuri de muscuțe și de mușițe. ODOBESCU, S. III 486. ♦ Grămadă de insecte care se dezvoltă pe rădăcinile și frunzele plantelor. Mușița e de regulă multă, măruntă și șade potlog pe frunze. MARIAN, INS. 463. 2. (Cu sens colectiv) Grămadă de larve care se dezvoltă vara pe carnea descoperită, din ouăle depuse de musca-albastră (de carne).
múșiță s. f., g.-d. art. múșiței; pl. múșițe
múșiță s. f., g.-d. art. múșiței; pl. múșițe
MÚȘIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Drosophila funebris) bețivă, muscă-bețivă, musculiță-de-vin. 2. v. mucegai.
MÚȘIȚĂ s. v. muscă, streche, țânțar.
múșiță (múșițe), s. f.1. (Înv.) Țînțar, muscă mică. – 2. Ouă de muscă. – Mr. múșiță, megl. mușiță. Sl. myšĭca (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr. mušica (Conev 52). – Var. mușină, s. f. (țînțar; ouă de muscă), prin încrucișare cu mușină, mișină, s. f. (furnicare, mișunare).
MÚȘIȚĂ ~e f. 1) la pl. Mulțime de muște mici care se adună în jurul unui vas în care fermentează ceva (must, fructe etc.). 2) Grămadă de larve care se dezvoltă din ouăle depuse de unele muște, pe carnea ținută descoperită. 3) Insectă parazită care trăiește pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. mušica
mușiță f. 1. larvă de muscă; 2. vierme în carne, etc. [Bulg. MUȘIȚA, țânțar].
múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.).
mușiță s. v. MUSCĂ. STRECHE. ȚÎNȚAR.
MUȘIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Drosophila funebris) bețivă, muscă-bețivă, musculiță-de-vin. 2. mucegai, mucezeală, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

mușiță dex

Intrare: mușiță
mușiță substantiv feminin