mușchi strângător definitie

26 definiții pentru mușchi strângător

MUȘCHI2, mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (< mus).
MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire permanent verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (< musculus).
MUȘCHI2, mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (din mus).
MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).
MUȘCHI2, (1) mușchi, s. m., (2) mușchiuri, s. n. 1. Țesut fibros și cărnos la oameni și la animale, care se contractă și se relaxează după impulsul nervos primit și pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului, Ceilalți concurenți... cu pieptul lat cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne. RUSSO, O. 101. 2. Bucată de carne de măcelărie desprinsă din regiunea șirei spinării, a pulpelor etc.
MUȘCHI1 s. m. (Cu sens colectiv) Nume dat unor plante inferioare, fără rădăcină, care cresc în covoare de fire veșnic verzi în locurile umede, pe pămînt, pe copaci sau pe ziduri (Bryophyta). O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. Streșină de șindrilă... acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. EMINESCU, N. 37. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea. ALECSANDRI, P. I 94. ◊ Compus: mușchi-de-munte = lichen cartilaginos, ramificat, creț, de culoare gălbuie, verde-cenușie sau cafenie, care crește în locuri uscate din regiunea alpină (Lichen islandicus); mușchi-creț.
mușchi s. m., art. múșchiul; pl. mușchi, art. múșchii
mușchi (bot., anat.) s. m., art. múșchiul; pl. mușchi, art. múșchii
MUȘCHI s. I. (ANAT.) mușchi constrictor = (înv.) mușchi strângător; mușchi involuntar v. mușchi neted; mușchi neted = mușchi involuntar; mușchi scheletic v. mușchi striat; mușchi striat = mușchi scheletic. II. (BOT.) briofită.
MUȘCHI STRÂNGĂTÓR s. v. mușchi constrictor.
múșchi (múșchi), s. m.1. Țesut fibros și cărnos. – 2. Fileu, ramstec. – - Mr. mușcl’u, megl. mușchi. Lat. muscŭlus (Pușcariu 1138; Candrea-Dens., 1181; REW 5772), cf. it. muscolo, prov., fr. muscle, cat. musclo, sp. muslo, alb. musk „umăr” (Philippide, II, 648). – Der. mușchios, adj. (musculos); mușchiulos, adj., încrucișare între cuvîntul anterior cu musculos; muscular, adj., din fr. musculaire; musculatură, s. f., din fr. musculature; musculos, adj., din fr. musculeux. – Din rom. provine mag. musty (Edelspacher 19).
múșchi (múșchi), s. m. – Plantă (Bryophita). – Mr. musc’u. Lat. *muscŭlus, dim. neatestat de la muscus (Pușcariu 1139; Candrea-Dens., 1183; REW 5771), cf. it. muschio, musco (calabr. muschiu), sp., port. musgo (gal. musco). Ngr. μούσϰλια „mușchi” pare să provină din mr.
MUȘCHI2 ~ m. Organ al corpului omenesc și al unor animale, format dintr-un țesut fibros care servește la mișcarea diverselor părți și organe ale corpului. /<lat. musculus
MUȘCHI3 ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate și folosită în alimentație. /<lat. musculus
MUȘCHI1 ~ m. 1) la pl. Clasă de plante inferioare, alcătuite din tulpină și frunze simple, fără rădăcini, care cresc în locurile umede și umbroase (pe pietre, copaci, stânci etc.). 2) Plantă din această clasă. * ~ de apă mătasea-broaștei. /<lat. musculus
mușchiu m. 1. organ fibros ce formează carnea corpului și produce prin contracțiunile sale toate mișcările animalelor; 2. parte cărnoasă d’alungul șirei spinării la animale, carnea cea mai bună pentru fripturi: mușchi de vacă. [Lat. MUSCULUS, lit. șoricel (din cauza asemănării exterioare)].
mușchiu n. plantă criptogamă ce răsare pe pietre, pe trunchii copacilor și mai ales la umbra tufișurilor: piatra ce se rostogolește, nu prinde mușchiu. [Lat. *MUSCULUS din MUSCUS].
1) múșchĭ m., pl. tot așa (lat. músculus, dim. d. mus, guzan; vgr. mys, scr. mush, germ. maus, vsl. myšĭ; it. múscolo, pv. fr. muscle, cat. muscio, vpg. musgoo. V. miologie, myosotis). Organ fibros din care se compune carnea animalelor și pintr’ale căruĭ contracțiunĭ se produc toate mișcările animaluluĭ. În măcelărie, carnea de de-a lungu spinăriĭ. V. biceps.
2) múșchĭ m. fără pl. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. *músculus, dim. d. muscus, mușchĭ [plantă], it. múschio și [rar] músco, sp. pg. musgo, înrudit cu germ. moos, vgerm. mos, de unde vine fr. mousse; rus. moh). O plantă criptogamă care crește pe stîncĭ, petre, zidurĭ vechĭ, trunchĭurĭ de arborĭ, pintre arboriĭ pădurilor, pe supt tufișurĭ ș. a. Prov. Peatra care se rostogolește nu prinde mușchĭ, omu instabil nu strînge avere. – Supt numele de mușchĭ se cuprind în bot. diferite plante micĭ care trăĭesc la umezeală, dar rezistă și celor maĭ marĭ uscăcĭunĭ, ca mnium, bryum, hypnum, polýtrichum, sphagnum ș. a. Mușchĭu se înmulțește pin sporĭ, n’are vase lemnoase, nicĭ rădăcinĭ, ci numaĭ niște firișoare care aduc nutrimentu și fixează planta. El se poate usca așa de mult în cît să se prefacă în praf. Dar, îndată ce e udat de ploaĭe, renaște. El se fixează pe locurile cele maĭ sărace în substanțe nutritive, acolo unde plantele marĭ ar peri de foame. Cele maĭ multe substanțe nutritive îĭ vin din apa de ploaĭe, care le aduce în drumu luĭ. Ocupînd stîncile ca un covor, el formează încet-încet un pămînt vegetal, pe care se pot fixa pe urmă și plante maĭ marĭ, așa în cît el e principalu înaintaș al vegetațiuniĭ. În locurile mlăștinoase, unde nu poate putrezi bine mușchiu mort, el se carbonizează și se preface într’un cărbune poros numit turbă, cum e maĭ ales în Irlanda (unde o zecime din pămînt e acoperită de turbă), în Olanda, Bavaria, Prusia, ĭar în România, în munțiĭ Leaoteĭ (Dîmbovița) și la Dorna (Suceava). V. la turbă. Mușchĭu absoarbe multă apă, ceĭa ce ține umed pămîntu pădurilor. Unde se taĭe o pădure, pere și mușchĭu ĭubitor de umbră, și, dacă e la munte, ploile torențiale ĭaŭ pămîntu vegetal, scot la iveală stîncile, formează șivoaĭe și, nefiind oprite de vegetațiune, dărîmă tot în calea lor. Pe urmă, fiind-că toată se scurge violent, seacă izvoarele, și dezolarea se întinde în prejur. Mușchĭu servește ca adăpost insectelor, painjinilor, melcilor și altor vietățĭ în timpu ĭerniĭ. Păsările îșĭ fac cuĭburile tot din mușchĭ, ĭar oameniĭ îl întrebuințează la împachetat și umplut pernele, saltelele și mindirele. Cînd mușchĭu se desvoltă pin pășunĭ și ogoare, face răŭ, că răpește plantelor lumina, aeru, nutrimentu și locu. Chear pe scoarța arborilor nu trebuĭe lăsat, că formează ascunzătorĭ p. insecte stricătoare și ține prea mult timp tulpina umedă, în cît ĭa poate putrezi.
MUȘCHI CONSTRICTOR s. (ANAT.) (înv.) mușchi strîngător.
mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.
LACUL CU MUȘCHI v. Mohoș.
SAGINA L., MUȘCHI STELAT, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din emisfera nordică pînă în Himalaya și în America pînă în Chile, cca 30 specii, plante mici, erbacee, perene sau anuale. Frunze firoase, mici, opuse. Flori cu baza lipsită de stipele, albicioase, lung-pedunculate. 4-5 sepale și petale, petale ușor franjurate. uneori foarte mici sau lipsesc. Stile 5, mai rar 4, opuse petalelor. Fruct, capsulă, semințe nearipate.
SELAGINELLA Spring., MUȘCHI, fam. Selaginellacede. Gen originar din pădurile tropicale, peste 500 specii, erbacee, gazonante, mici, perene, cu tulpini subțiri, repente sau erecte, alteori agățătoare, ramificate, stufoase și lăstari lați, penat-ramificați, cu frunze mici în formă de solzi, apropiate sau îndepărtate, simple, cu o singură nervură, diferit colorate. Ramurile, au Ia vîrf, frunze cu sporangii. Florile sînt erecte sau pendente.
a avea mușchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun
c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu!

mușchi strângător dex