Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru mu╚Öchetar

MUSCHET├üR, muschetari, s. m. Soldat infanterist ├«narmat cu muschet─â ├«n Evul Mediu; nobil care f─âcea parte din corpul de cavalerie ├«n serviciu la curtea regilor Fran╚Ťei. [Var.: mu╚Öchet├ír s. m.] ÔÇô Din fr. mousquetaire.
MU╚śCHET├üR s. m. v. muschetar.
MUSCHET├üR, muschetari, s. m. Soldat infanterist ├«narmat cu muschet─â ├«n timpul evului mediu; nobil care f─âcea parte din corpul de cavalerie ├«n serviciu la curtea regilor Fran╚Ťei. ÔÇô Din fr. mousquetaire.[1]
MU╚śCHET├üR, mu╚Öchetari, s. m. Soldat infanterist ├«narmat cu muschet─â ├«n timpul evului mediu; nobil care f─âcea parte din corpul de cavalerie ├«n serviciu la curtea regilor Fran╚Ťei. ÔÇô Din fr. mousquetaire.
MUSCHETÁR s. n. v. mușchetar.
MU╚śCHET├üR, mu╚Öchetari, s. m. (├Än trecut) Soldat infanterist ├«narmat cu muschet─â; nobil care f─âcea serviciu ├«ntr-o unitate de c─âl─âre╚Ťi la curtea regilor Fran╚Ťei. ┬źCei trei mu╚Öchetari┬╗, roman de A. Dumas. Ôľş Avea ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unui mu╚Öchetar cu pelerin─â. SADOVEANU, E. 6. ÔÇô Variant─â: muschet├ír s. m.
muschetár / mușchetár s. m., pl. muschetári / mușchetári
mușchetár v. muschetár
muschetár s. m., pl. muschetári
MUSCHETÁR s.m. v. mușchetar.
MU╚śCHET├üR s.m. 1. Soldat ├«narmat cu o muschet─â. 2. Nobil care f─âcea parte dintr-un corp militar de c─âl─âre╚Ťi apar╚Ťin├ónd casei regale franceze. [Var. muschetar s.m. / < fr. mousquetaire].
MUSCHET├üR s. m. 1. (├«n evul mediu) soldat de infanterie ├«narmat cu o muschet─â. 2. nobil dintr-un corp militar de c─âl─âre╚Ťi apar╚Ťin├ónd casei regale franceze. (< fr. mousquetaire)
MUSCHET├üR ~i m. ist. 1) Osta╚Ö din trupele de infanterie ├«narmat cu muschet─â. 2) Militar din r├óndurile nobilimii franceze, care ├«╚Öi f─âcea serviciul ├«n unit─â╚Ťile speciale de cavalerie de la curtea regal─â. ÔŚŐ M─ânu╚Öi-~ m─ânu╚Öi pentru femei cu man╚Öet─â foarte lat─â. P─âl─ârie-~ p─âl─ârie cu boruri mari ╚Öi r─âsfr├ónte. /<fr. mousquetaire
muschetar m. soldat înarmat cu muschetă.
*muschet├ír m. (fr. mousquetaire). Pe la 1600, ├«n Francia, soldat pedestru armat cu muschet─â. Muschetari─ş regelu─ş, muschetar─ş c─âl─âr─ş care forma┼ş do┼ş─â compani─ş ╚Öi f─âcea┼ş parte din trupele case─ş regelu─ş. (Uni─ş avea┼ş ca─ş alb─ş or─ş sur─ş, al╚Ťi─ş negri ╚Öi se numea┼ş muschetar─ş alb─ş ╚Öi muschetar─ş negri). ÔÇô ╚śi mu╚Öchetar or─ş muscat├şr (rus. mu┼íketer), pedestra╚Ö moldovenesc la 1852, c├«nd un regiment avea o companie de grenadir─ş ╚Öi ╚Öase de muscatir─ş (vreo 1600 de oamen─ş).
mușchetár, V. muschetar.

Mușchetar dex online | sinonim

Mușchetar definitie

Intrare: muschetar
mușchetar
muschetar substantiv masculin