mușcătoare definitie

13 definiții pentru mușcătoare

MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre oameni; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător.
MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător.
MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; (mai ales despre soare puternic, ger etc.) care provoacă o senzație de arsură, de usturime. Cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfîrșită mantie de hermină, scînteind în lumina soarelui mușcător. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre persoane, p. ext. despre vorbele lor) Caustic, înțepător. începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. Dumitru Postelnic era un țăran... nu prea vorbăreț, dar glumeț și cîteodată mușcător din vorbă. ȘEZ. IV 18.
mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáre
mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáre
MUȘCĂTOÁRE s. v. zvârlugă.
MUȘCĂTÓR adj. v. epigramatic, sarcastic, satiric.
MUȘCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini sau despre alte animale) Care mușcă. 2) Care dă naștere unei senzații neplăcute de durere sau de usturime. Plante ~oare. 3) fig. Care conține aluzii răutăcioase; caustic, înțepător; pișcător; tăios; usturător; urzicător. /a mușca + suf. ~ător
mușcătór adj. (reg.) tămâios.
mușcător a. 1. care mușcă; 2. fig. care batjocorește, critică cu răutate: spirit mușcător.
mușcătór, -oáre adj. Care mușcă. Fig. Mordace, pișcător, caustic, care critică cu răutate: spirit mușcător. Adv. În mod mușcător: a vorbi mușcător.
mușcătoare s. v. ZVÎRLUGĂ.
mușcător adj. v. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

mușcătoare dex

Intrare: mușcător
mușcător adjectiv
Intrare: mușcătoare
mușcătoare