MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă.

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă.

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împleti mreje; fig. a umbla cu intrigi. Acei înrăutățiți au iscodit deosebite pîri minciunoase și au mrejit feluri de intrigi asupra lui. NEGRUZZI, S. I 232.

mrejí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mrejésc, imperf. 3 sg. mrejeá; conj. prez. 3 să mrejeáscă

mrejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mrejésc, imperf. 3 sg. mrejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mrejeáscă

MREJÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

mreáje (mréji), s. f. – 1. Vîrșă, plasă, năvod. – 2. Cursă, capcană, laț. – 3. (Olt.) Țesătură. – Var. mreje. Mr., megl. mreajă. Sl. mrĕža (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 205; Berneker, II, 38; Conev 64), cf. bg. mrĕža, sb., cr. mrȅža, slov. mrêža, ngr. μέρζα, alb. mrežë. – Der. mreji (var. înmrejui), vb. (a fabrica plase; a repara plase; a zvîrli mreaja; a prinde în plasă); mrejer, s. m. (pescar care trage la năvod).

A MREJÍ ~ésc 1. tranz. rar (ață) A împleti formând o mreajă. 2. intranz. fig. A face intrigi; a unelti. /Din mreajă

mrejésc v.tr. (d. mrejă). Împletesc în formă de mrejă. Fig. Uneltesc (urzesc) intrigĭ, comploturĭ ș. a. – Și mrejuĭesc.

mreji vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.