mrejă definitie

17 definiții pentru mrejă

MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau de a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža.
MRÉJĂ s. f. v. mreajă.
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža.
MRÉJĂ s. f. v. mreajă.
MREÁJĂ, mreje, s. f. (Adesea la pl.) 1. Plasă de prins pește, compusă din trei rețele suprapuse, cu ochiuri de dimensiuni diferite. Acasă se-ntoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă. TEODORESCU, P. P. 91. ◊ (În comparații și contexte figurate) Ca un paianjăn care așteaptă să-i cadă musca-n mreje, așa stătea el ascuns după un colț de zid. MIRONESCU, S. A. 72. Stăteau așa, tăcuți și învăluiți într-o mreajă de iubire nesfîrșită. BUJOR, S. 149. Iar de sus pîn-în podele un paianjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. ♦ Gărdulețe de trestie, așezate în zig-zag în bălți, folosite la prinderea peștelui; coteț. 2. Fig. (Mai ales în construcții cu verbul «a prinde») Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă. Victimele, pe care era cît p-aci să le răpună, scapă la un moment dat din mrejele lui. CARAGIALE, O. III 14. – Variantă: mréjă (SLAVICI, O. I 62) s. f.
MRÉJĂ s. f. v. mreajă.
mreájă s. f., art. mreája, g.-d. art. mréjei; pl. mréje
mreájă s. f. (sil. mrea-), art. mreája, g.-d. art. mréjei; pl. mréje
MREÁJĂ s. v. capcană, cursă, intrigă, laț, mașinație, prinzătoare, uneltire.
mreáje (mréji), s. f.1. Vîrșă, plasă, năvod. – 2. Cursă, capcană, laț. – 3. (Olt.) Țesătură. – Var. mreje. Mr., megl. mreajă. Sl. mrĕža (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 205; Berneker, II, 38; Conev 64), cf. bg. mrĕža, sb., cr. mrȅža, slov. mrêža, ngr. μέρζα, alb. mrežë. – Der. mreji (var. înmrejui), vb. (a fabrica plase; a repara plase; a zvîrli mreaja; a prinde în plasă); mrejer, s. m. (pescar care trage la năvod).
MREÁJĂ mréje f. 1) Plasă de prins pește în apele stătătoare sau în porțiunile liniștite ale unei ape curgătoare. 2) fig. Îngrăditură rotundă din nuiele împletite cu papură și folosită la prins pește; coteț. 3) Mijloc abil și viclean de ademenire a unei persoane pentru a o înșela; cursă. 4) Situație a unei persoane atrasă printr-un atare mijloc. 5) Factor care încătușează libertatea sau independența. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mrĕža
mreajă f. unealtă de pescuit împletită din sfoară cu ochiuri mari. [Slav. MRIEJA].
mreájă (vest) și mréjă (est) f., pl. mrejĭ (vsl. bg. mrĭeža). Rețea, plasă de prins pește (năvod, cĭorpac, voloc ș. a.) saŭ muște (ca pînza painjinuluĭ).
mrea s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. INTRIGĂ. LAȚ. MAȘINAȚIE. PRINZĂTOARE. UNELTIRE.
mreájă, mreji, s.f. – Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă de sfoară, cu ochiuri de circa 2 cmp, lungă de 10-12 m și lată de 160-170 cm. De niște sfori se fixau greutăți de plumb, pentru ca în timpul folosirii mrejei să ajungă până la fundul râului. Pescarii adunau plasa în cerc (Șainelic, 1986: 47). – Din vsl. mrěža (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
mreájă, mreji, s.f. – Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă de sfoară, cu ochiuri de circa 2 cmp, lungă de 10-12 m și lată de 160-170 cm. De niște sfori se fixau greutăți de plumb, pentru ca în timpul folosirii mrejei să ajungă până la fundul râului. Pescarii adunau plasa în cerc (Șainelic 1986: 47). – Din sl. mreža.
a prinde în mreje expr. a amăgi; a ademeni; a seduce.

mrejă dex

Intrare: mreajă
mrejă
mreajă substantiv feminin
  • silabisire: mrea-