Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 503382:

mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt.Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).

Mraniță dex online | sinonim

Mraniță definitie