mraniță definitie

10 definiții pentru mraniță

MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.
MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.
MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășămînt natural, putrezit, provenit din bălegar de animale sau din diferite resturi vegetale. Un amestec de pămînt, mraniță, bălegar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2882.
mrániță s. f., g.-d. art. mrániței
mrániță s. f., g.-d. art. mrániței
MRÁNIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pământul cu ~.)
mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt.Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).
MRÁNIȚĂ f. Îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice. /<sl. smradunica
mrániță f., pl. e (vsl. *mranica). Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.
MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pămîntul cu ~.)

mraniță dex

Intrare: mraniță
mraniță substantiv feminin