MOȘMOÁNĂ, moșmoane, s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din tc. mușmula.

MOȘMOÁNE s. f. pl. (Pop.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. – Din moșmoni (derivat regresiv).

MOȘMOÁNĂ1, moșmoane, s. f. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. – Din tc. mușmula.

MOȘMOÁNĂ2, moșmoane, s. f. 1. (La pl.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moșmoni (derivat regresiv).

MOȘMOÁNĂ, moșmoane, s. f. Fructul moșmonului, moale, suculent și bun de mîncat, avînd un gust dulce-acrișor. – Variantă: moșmúlă (GOLESCU, Î. 110) s. f.

MOȘMOÁNE s. f. pl. (În superstiții) Vrăji, farmece; invocații și mijloace materiale (băuturi, cîrpe etc.) întrebuințate în astfel de practici.

moșmoánă (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoánei; pl. moșmoáne

moșmoánă (fructul moșmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoánei; pl. moșmoáne

MOȘMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.

MOȘMOÁNĂ1 ~e f. Fructul moșmonului. /<turc. mușmula

MOȘMOÁNĂ2 ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voință. /v. a se moșmoni

moșmoánă1, moșmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moșmonului. 2. varietate de prune.

moșmoală (moșmoană) f. V. mușmulă.

moșmón și moșmoánă, V. mușmul.

mușmúlă f., pl. e (turc. mușmula [de unde și bg. múšmula, rus. mušmulá și ngr. músmulon], d. vgr. mespíle, mușmul, méspilon, mușmulă; lat. méspilum). Fructu mușmululuĭ (o drupă de mărimea prunelor marĭ, la început vîrtoasă, ĭar după căderea brumeĭ, după ce a fermentat puțin, moale și de un gust plăcut dulce acrișor). – În Munt. moșmoană, pl. e.

MOȘMOANĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.