Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru mozaica

MOZ├üIC2, -─é, mozaici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] ÔÇô Din fr. mosa├»que.
MOZAIC├ü, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri1; a face s─â aib─â aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] ÔÇô Din mozaic1.
MOZ├üIC2, -─é, mozaici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] ÔÇô Din fr. mosa├»que.
MOZAIC├ü, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«mpodobi cu mozaicuri1; a face s─â aib─â aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] ÔÇô Din mozaic1.
MOZ├üIC 2, -─é, mozaici, -e, adj. Legat de ├«nv─â╚Ť─âtura religioas─â a lui Moise, bazat pe aceast─â ├«nv─â╚Ť─âtur─â. Religie mozaic─â. ÔÖŽ (Substantivat) Adept al cultului propov─âduit de Moise.
MOZA├ŹC1, mozaicuri, s. n. Lucrare (de art─â) decorativ─â ├«n care pl─âci sau. buc─â╚Ťi mici de diferite materiale, de forme ╚Öi culori variate, s├«nt lipite ├«ntre ele cu mortar sau cu mastic alc─âtuind un desen ornamental sau figurativ. Al─âturi de palatul alb ╚Öi c─âr─âmiziu se ├«n─âl╚Ťa o cl─âdire mult mai mare: coloane sculptate, statui, mozaicuri o ├«mpodobeau cu o bog─â╚Ťie de piatr─â, granit ╚Öi marmur─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2806. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än mozaic = ca un mozaic, ├«n multe culori; pestri╚Ť, colorat. Un covor de petice, ├«mpletit de dumneaei, ├«n mozaic de culori. BASSARABESCU, S. N. 17. ÔÖŽ Fig. Amestec de elemente, culori, lucruri, fiin╚Ťe diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 18. Strofa lui [Co╚Öbuc] e variat─â, capricioas─â, citeodat─â un adev─ârat mozaic. GHEREA, ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri, afar─â de rom├«ni. ALECSANDRI, la CADE.
mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice
moza├şc2 s. n., pl. moza├şcuri
mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice
mozaic├í vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mozaiche├íz─â
MOZÁIC adj., s. (BIS.) iudaic.
MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].
MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].
MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)
MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)
MOZ├üIC1 ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosa├»que
MOZÁIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque
mozàic a. ce vine dela Moise: legea mozaică.
2) *moz├íic, -─â adj. (d. M├│ses, forma latin─â a lu─ş Mo─şse, leg─şuitoru Jidanilor). Judaic, jid─ânesc. Adv. Jid─âne╚Öte: a se ├«nchina mozaic.

Mozaica dex online | sinonim

Mozaica definitie

Intrare: mozaic (- '- -) (adj.)
mozaic - '- - adjectiv
  • silabisire: -za-ic
Intrare: mozaica
mozaica verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -za-i-
Intrare: mozaic─â (- '- -)
mozaic─â - '- - substantiv feminin
  • silabisire: -za-ic