Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru mozaic

MOZA├ŹC1, mozaicuri, s. n. 1. Lucrare de tehnic─â decorativ─â, care const─â ├«n asamblarea artistic─â a unor buc─â╚Ťi mici de marmur─â, de ceramic─â, de sticl─â, de smal╚Ť etc. de diferite culori, lipite ├«ntre ele cu mortar sau cu mastic. 2. Fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroz─â a plantelor, manifestat─â prin apari╚Ťia unor pete decolorate pe frunze, care alterneaz─â cu por╚Ťiuni colorate normal, av├ónd aspectul de mozaic (1). ÔÇô Din fr. mosa├»que, it. mosaico.
MOZ├üIC2, -─é, mozaici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] ÔÇô Din fr. mosa├»que.
MOZA├ŹC1, mozaicuri, s. n. 1. Lucrare de tehnic─â decorativ─â, care const─â ├«n asamblarea artistic─â a unor buc─â╚Ťi mici de marmur─â, de ceramic─â, de sticl─â, de smal╚Ť etc. de diferite culori, lipite ├«ntre ele cu mortar sau cu mastic. 2. Fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroz─â a plantelor, manifestat─â prin apari╚Ťia unor pete decolorate pe frunze, care alterneaz─â cu por╚Ťiuni colorate normal, av├ónd aspectul de mozaic (1). ÔÇô Din fr. mosa├»que, it. mosaico.
MOZ├üIC2, -─é, mozaici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] ÔÇô Din fr. mosa├»que.
MOZ├üIC 2, -─é, mozaici, -e, adj. Legat de ├«nv─â╚Ť─âtura religioas─â a lui Moise, bazat pe aceast─â ├«nv─â╚Ť─âtur─â. Religie mozaic─â. ÔÖŽ (Substantivat) Adept al cultului propov─âduit de Moise.
MOZA├ŹC1, mozaicuri, s. n. Lucrare (de art─â) decorativ─â ├«n care pl─âci sau. buc─â╚Ťi mici de diferite materiale, de forme ╚Öi culori variate, s├«nt lipite ├«ntre ele cu mortar sau cu mastic alc─âtuind un desen ornamental sau figurativ. Al─âturi de palatul alb ╚Öi c─âr─âmiziu se ├«n─âl╚Ťa o cl─âdire mult mai mare: coloane sculptate, statui, mozaicuri o ├«mpodobeau cu o bog─â╚Ťie de piatr─â, granit ╚Öi marmur─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2806. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än mozaic = ca un mozaic, ├«n multe culori; pestri╚Ť, colorat. Un covor de petice, ├«mpletit de dumneaei, ├«n mozaic de culori. BASSARABESCU, S. N. 17. ÔÖŽ Fig. Amestec de elemente, culori, lucruri, fiin╚Ťe diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 18. Strofa lui [Co╚Öbuc] e variat─â, capricioas─â, citeodat─â un adev─ârat mozaic. GHEREA, ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri, afar─â de rom├«ni. ALECSANDRI, la CADE.
mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice
moza├şc2 s. n., pl. moza├şcuri
moza├şc s. n., pl. moza├şcuri
mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice
MOZÁIC adj., s. (BIS.) iudaic.
MOZA├ŹC s.n. 1. Lucrare ornamental─â, compus─â din buc─â╚Ťi mici de marmur─â, de sticl─â etc. colorate diferit ╚Öi care alc─âtuiesc o figur─â, un tablou etc. 2. Combina╚Ťie, amestec─âtur─â (frumos ├«mbinat─â) de diferite elemente, culori etc. ÔÖŽ Oper─â literar─â care con╚Ťine multe elemente eterogene, ├«ns─â armonios ordonate. ÔÖŽ Compozi╚Ťie de caractere tipografice deosebite. 3. Boal─â a unor plante cauzat─â de un virus ╚Öi care se prezint─â ca un amestec de pete pe frunze. [Pron. -za-ic. / cf. fr. mosa├»que, it. mosaico].
MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].
MOZA├ŹC1 s. n. 1. lucrare ornamental─â din buc─â╚Ťi mici de marmur─â, sticl─â etc. colorate diferit, care formeaz─â figuri geometrice, flori etc. 2. combina╚Ťie de diferite elemente, culori etc. ÔŚŐ oper─â literar─â care con╚Ťine multe elemente armonios ordonate. ÔŚŐ compozi╚Ťie de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde dou─â tipuri de ╚Ťesuturi diferite genetic. 4. boal─â a unor plante cauzat─â de un virus, un amestec de pete g─âlbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr. mosa├»que, it. mosaico)
MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)
MOZA├ŹC ~uri n. 1) Oper─â de art─â decorativ─â, format─â prin asamblarea estetic─â a unor buc─â╚Ťi de materiale (piatr─â, sticl─â, marmur─â, ceramic─â, smal╚Ť) de diverse culori, fixate ├«ntre ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare const├ónd din realizarea unei suprafe╚Ťe lustruite (de pardoseal─â) din ciment, cu buc─â╚Ťi mici de marmur─â, calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique, it. mosaico
MOZ├üIC1 ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosa├»que
MOZÁIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque
moza├Čc n. 1. lucrare compus─â din pietricele sau smal╚Ťuri de diferite colori ╚Öi dispuse a╚Öa ├«nc├ót s─â formeze figuri, arabescuri; 2. fig. oper─â compus─â din buc─â╚Ťi separate, din proz─â ╚Öi versuri.
mozàic a. ce vine dela Moise: legea mozaică.
1) *moz├íic n., pl. e, ╚Öi (ob.) -├şc, pl. ur─ş (it. mos├íico ╚Öi mus├íico, fr. mosa├»que, d. mlat. mus├íicum, cl. musivum, mozaic, musivus, de mozaic, d. musaeum, gre╚Öit ├«ld. mus├ęum, templu al muzelor, mus├ęus, de muze, d. vgr. muse├«on, ÔÇ×muzeuÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×mozaicÔÇŁ; ngr. (dup─â fr.) mozaika. Cp. cu arhiv─â). Pardoseal─â or─ş suprafa╚Ť─â de p─ârete compus─â din petricele sa┼ş buc─â╚Ťele de smal╚Ť a╚Öezate ca s─â formeze figur─ş or─ş la ├«nt├«mplare. Fig. Oper─â literar─â sa┼ş ╚Öi muzical─â sa┼ş or─ş-ce lucru compus din multe buc─â╚Ť─ş: Austro-Ungaria era un mozaic de popoare. V. ghivec─ş ╚Öi psifoa─şe.
2) *moz├íic, -─â adj. (d. M├│ses, forma latin─â a lu─ş Mo─şse, leg─şuitoru Jidanilor). Judaic, jid─ânesc. Adv. Jid─âne╚Öte: a se ├«nchina mozaic.
sclavul mozaicului expr. (de╚Ť.) ├«ns─ârcinat cu cur─â╚Ťenia ├«n celul─â.

Mozaic dex online | sinonim

Mozaic definitie

Intrare: mozaic (- '- -) (adj.)
mozaic - '- - adjectiv
  • silabisire: -za-ic
Intrare: mozaic (- - '-)
mozaic - - '- substantiv neutru
Intrare: mozaic (- '- -) (s.m.)
mozaic - '- - substantiv masculin
  • silabisire: -za-ic