MOTOSCÚTER, motoscutere, s. n. Scuter cu dubiță folosit în transportul comercial. – Din fr. motoscooter, engl. motor scooter.

MOTOSCÚTER, motoscutere, s. n. Scuter cu dubiță folosit în transportul comercial. – Din fr. motoscooter, engl. motor scooter.

motoscúter s. n., pl. motoscútere

MOTOSCÚTER s.n. Vehicul asemănător motocicletei, de o formă anumită, cu care se transportă ziare, răcoritoare etc. [< engl. motor scooter].

MOTOSCÚTER s. n. vehicul asemănător motocicletei, pentru transportat ziare, răcoritoare etc. (< fr. motoscooter, engl. motor scooter)

MOTOSCÚTER ~e n. Scuter prevăzut cu o dubă mică, folosită în transportul comercial. /<fr. motoscooter, engl. motor scooter

motoscúter s. n. Scuter carosat folosit pentru transportul mărfurilor ◊ „Trustul de cofetării și răcoritoare nr. 2 caută conducători motoscutere cu carnet de conducere cat. I, bărbați sau femei.” I.B. 29 I 62 p. 4 (din fr. motoscooter, engl. motorscooter; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 237; D.Tr.; DN3, DEX-S)