Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru motoriu

MOT├ôRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). ÔÇô Din lat. motorius.
MOT├ôR, -O├üRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Ma╚Öin─â de for╚Ť─â care transform─â o form─â de energie oarecare ├«n energie mecanic─â (pentru ac╚Ťionarea altei ma╚Öini, a unui vehicul etc.). (├Än sintagmele) Motor cu plasm─â = motor cu reac╚Ťie ├«n care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat ├«n stare de plasm─â. Motor fotonic = motor cu reac╚Ťie la care agentul motor ├«l constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reac╚Ťie ├«n care agentul motor este constituit din particule ├«nc─ârcate cu aceea╚Öi sarcin─â electric─â (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferen╚Ťe de poten╚Ťial. Motor nuclear = motor ac╚Ťionat cu ajutorul energiei nucleare ob╚Ťinute prin fisiune. (├Än compusul) Motor-rachet─â = sistem de propulsie folosit ├«n atmosfera rarefiat─â sau ├«n spa╚Ťiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant ╚Öi comburant. Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere intern─â. II. Adj. 1. Care pune ceva ├«n mi╚Öcare, care produce o mi╚Öcare, care comand─â o mi╚Öcare; motoriu. 2. Fig. Care stimuleaz─â, declan╚Öeaz─â o ac╚Ťiune. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Factor, agent care d─â impuls unei ac╚Ťiuni; stimul, imbold. ÔÇô Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.
MOT├ôRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). ÔÇô Din lat. motorius.
MOTÓRIU, -IE adj. v. motor2.
motóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. motórie (-ri-e); pl. m. și f. motórii
motór adj. m., pl. motóri; f. sg. și pl. motoáre
motór s. n., pl. motoáre
motóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. motórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. motórii[1]
MOTÓR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor cu aprindere v. motor diesel; motor diesel = motor cu aprindere; motor electric = electromotor; motor eolian = aeromotor, anemotrop.
MOTÓR s. v. motocicletă.
MOTÓRIU adj. v. motor.
MOT├ôR s.n. 1. Ma╚Öin─â care transform─â o form─â oarecare de energie ├«n energie mecanic─â pentru ac╚Ťionarea altei ma╚Öini, a unui vehicul etc. ÔÖŽ (Fam.) Motociclet─â. 2. (Fig.) Ceea ce mi╚Öc─â ceva, ceea ce porne╚Öte o ac╚Ťiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].
MOTÓR, -OÁRE adj. Care pune în mișcare, care mișcă. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].
MOTÓRIU, -IE adj. v. motor.
MOT├ôR1 ~o├íre n. 1) Ma╚Öin─â care transform─â o form─â oarecare de energie ├«n lucru mecanic. * ~ cu ardere intern─â motor bazat pe arderea ├«n spa╚Ťiu ├«nchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reac╚Ťie motor ├«n care for╚Ťa de trac╚Ťiune este ob╚Ťinut─â datorit─â evacu─ârii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe ac╚Ťiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce ├«ndeamn─â la o ac╚Ťiune; imbold; stimulent; impuls; ├«ndemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
MOT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care mi╚Öc─â; care pune ├«n mi╚Öcare; care produce mi╚Öcare. For╚Ť─â ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
motoriu adj. v. MOTOR.

Motoriu dex online | sinonim

Motoriu definitie

Intrare: motoriu
motoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu