motoriu definitie

17 definiții pentru motoriu

MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius.
MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). (În sintagmele) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. (În compusul) Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere internă. II. Adj. 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motoriu. 2. Fig. Care stimulează, declanșează o acțiune. ♦ (Substantivat, n.) Factor, agent care dă impuls unei acțiuni; stimul, imbold. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.
MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius.
MOTÓRIU, -IE adj. v. motor2.
motóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. motórie (-ri-e); pl. m. și f. motórii
motór adj. m., pl. motóri; f. sg. și pl. motoáre
motór s. n., pl. motoáre
motóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. motórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. motórii[1]
MOTÓR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor cu aprindere v. motor diesel; motor diesel = motor cu aprindere; motor electric = electromotor; motor eolian = aeromotor, anemotrop.
MOTÓR s. v. motocicletă.
MOTÓRIU adj. v. motor.
MOTÓR s.n. 1. Mașină care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicletă. 2. (Fig.) Ceea ce mișcă ceva, ceea ce pornește o acțiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].
MOTÓR, -OÁRE adj. Care pune în mișcare, care mișcă. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].
MOTÓRIU, -IE adj. v. motor.
MOTÓR1 ~oáre n. 1) Mașină care transformă o formă oarecare de energie în lucru mecanic. * ~ cu ardere internă motor bazat pe arderea în spațiu închis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reacție motor în care forța de tracțiune este obținută datorită evacuării unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe acțiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce îndeamnă la o acțiune; imbold; stimulent; impuls; îndemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
MOTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care mișcă; care pune în mișcare; care produce mișcare. Forță ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
motoriu adj. v. MOTOR.

motoriu dex

Intrare: motoriu
motoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu