MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roți cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto- + navă. Cf. it. motonave.

MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roți cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto1- + navă. Cf. it. motonave.

MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă cu motor, de obicei cu ardere internă. Motonava «Transilvania» a sosit în portul Constanța.

motonávă s. f., g.-d. art. motonávei; pl. motonáve; abr. m/n

motonávă s. f., pl. motonáve

MOTONÁVĂ s.f. Navă pusă în mișcare de un motor cu ardere internă. [< it. motonave].

MOTONÁVĂ s. f. navă cu motor. (< it. motonave)

MOTONÁVĂ ~e f. Navă maritimă sau fluvială cu motor cu ardere internă. /moto- + navă

motonávă-școálă s. f. (mar.) Motonavă cu funcția de școală ◊ „Pentru perfecționarea pregătirii cadrelor necesare flotei noastre comerciale, cu începere din anul viitor, în registrele navale române va fi înmatriculată prima motonavă-școală.” R.l. 31 X 75 p. 5 (din motonavă + școală)