MOTOCRÓS, motocrosuri, s. n. Cursă de motociclism care se desfășoară pe teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcațiuni speciale, pe trasee în circuit sau în linie dreaptă; motonautică. – Din fr. moto-cross.

MOTOCRÓS, motocrosuri, s. n. Cursă de motociclism care se desfășoară pe teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcații speciale, pe trasee în circuit sau în linie dreaptă; motonautică. – Din fr. moto-cross.

motocrós (-to-cros) s. n., pl. motocrósuri

motocrós s. n. (sil. -cros), pl. motocrósuri

MOTOCROS NAÚTIC s. (SPORT) motonautică.

MOTOCRÓS s.n. (Sport) Concurs de motociclete care se desfășoară pe un teren variat. [Pl. -suri. / < fr. motocross].

MOTOCRÓS s. n. concurs de motociclism în circuit, pe un teren foarte accidentat. ♦ ~ nautic = cursă pe apă cu ambarcații mici cu motor, în circuit sau în linie dreaptă; motonautică. (< fr. motocross)

MOTOCRÓS ~uri n. Competiție sportivă între motocicliști, care se desfășoară pe un teren accidentat. /<fr. motocross

motocrós s. n. (sport) Cursă de motociclism pe teren accidentat ◊ „Comisia de specialitate din cadrul CEFS București va organiza în acest an raliuri, motocrosuri, concursuri de viteză, îndemânare și regularitate, excursii-raliu etc.” R.l. 7 IV 74 p. 5 (din engl., fr. moto-cross; DMC 1959, BD 1966; FC I 141, L. Seche în LR 2/75 p. 177; D.Tr.; DEX, DN3)