MOTOCÍCLU, motocicluri, s. n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat pe roata directoare din față. 2. (Înv.) Motocicletă. – Din fr. motocycle.

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.[1]

MOTOCÍCLU, motocicluri, s. n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat pe roata directoare din față. 2. (Înv.) Motocicletă. – Din fr. motocycle.

motociclétă s. f. (sil. -cle-), pl. motocicléte[1]

motocíclu s. n., pl. motocícluri

MOTOCICLÉTĂ s. (reg.) motorbițâclu, (înv.) motociclu, (arg.) motor.[1]

MOTOCÍCLU s. v. motocicletă.

MOTOCICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].

MOTOCÍCLU s.n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar cu două), având un ghidon de orientare a roții directoare din față și o șa pentru conducător. 2. V. motocicletă. [< fr. motocycle].

MOTOCÍCLU s. n. autovehicul cu trei roți, cu ghidonul fixat de roata directoare din față. (< fr. motocycle)

MOTOCICLÉTĂ ~e f. Vehicul constând din două roți montate pe un cadru, care este pus în mișcare de un motor cu ardere internă. * ~ cu ataș motocicletă de care este atașată o cutie metalică, sprijinită pe o a treia roată. /<fr. motocyclette[1]

motociclu s. v. MOTOCICLETĂ.