MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.

MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.

MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț, canaf, ciucure. Stîlpul hornului unde lega mama o șfoară cu motocei la capăt, de crăpau mițele jucîndu-se cu ei. CREANGĂ, A. 33.

motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii

motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii

MOTOCÉL s. v. canaf, ciucure, ghizdei.

motocél1, motocéi, s.m. (reg.) pui de motoc, de pisoi; mâțișor, motănaș, pisoiaș.

motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor].

motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp.

motocei s. pl. v. PAPANAȘ.

motocel s. v. CANAF. CIUCURE. GHIZDEI.