motocel definitie

11 definiții pentru motocel

MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.
MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.
MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț, canaf, ciucure. Stîlpul hornului unde lega mama o șfoară cu motocei la capăt, de crăpau mițele jucîndu-se cu ei. CREANGĂ, A. 33.
motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii
motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii
MOTOCÉL s. v. canaf, ciucure, ghizdei.
motocél1, motocéi, s.m. (reg.) pui de motoc, de pisoi; mâțișor, motănaș, pisoiaș.
motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor].
motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp.
motocei s. pl. v. PAPANAȘ.
motocel s. v. CANAF. CIUCURE. GHIZDEI.

motocel dex

Intrare: motocel
motocel