MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan.

MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan.

MOTÓC, motoci, s. m. (Regional) Cotoi. Șoarecii... n-au legat clopoței la grumazul motocului. ȚICHINDEAL, la CADE.

MOȚÓC, moțoace, s. n. (Regional) Păr adunat și legat în vîrful capului; coc. Primarele cu cojoc, Primărița cu moțoc Judecă ciocoii foc. MARIAN, S. 177. Îi prinde apoi cozile moțoc. SEVASTOS, N. 236.

MOȚÓC, moțoace, s. n. (Reg.) Păr adunat și legat în vârful capului; coc. – Din moț1 + suf. -oc.

motóc (reg.) s. m., pl. motóci

motóc s. m., pl. motóci

moțóc s. n., pl. moțoáce

MOTÓC s. v. cotoi, motan, pisoi.

MOȚÓC s. v. coc, moț.

MOȚÓC ~oáce n. reg. Pieptănătură femeiască cu părul răsucit sau împletit și strâns la ceafă ori în creștet. /moț + suf. ~oc

motóc2, -oácă, motóci, -oáce, adj. (reg.) prost, neghiob, greoi, slab, mic.

moțóc, moțoáce, s.n. (reg.) 1. moț care atârnă. 2. coc, conci. 3. harțag, neastâmpăr. 4. măciulie.

motoc m. Mold. V. motan.

moțoc n. moț mare: cu un moțoc d’asupra capului. ║ adv. vulvoiu: i-a făcut părul moțoc.

Moțoc (Vornicul) m. boier moldovean, jucă un rol însemnat în timpul certurilor dintre urmașii lui Petru Rareș, atotputernic sub Lăpușneanu (1552-1561), peri la 1564.

motóc m. (rut. mótok, rus. motók, dim. d. mot, caĭer. V. cotoc). Est. Rar. Motan: și motocu nu-șĭ află locu (P. P.).

moțóc n., pl. oace (dim. d. moț). Moț care atîrnă. Motîlcă, mototol, ghem. Mold. Coc, concĭ. Munt. est. A-țĭ abate (saŭ a-țĭ veni) moțocu, a-țĭ veni gust de ceartă. V. bîzdîc.

motoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

moțoc s. v. COC. MOȚ.

MOȚOC, Ion (?-1564), boier moldovean. Mare vornic. L-a ajutat pe Alexandru Lăpușneanul să obțină scaunul Moldovei în 1552, dar l-a trădat, în 1561, trecând de partea lui Despot-Vodă, pe care însă l-a părăsit în favoarea lui Ștefan Tomșa. În 1564, la revenirea lui Lăpușneanu, a fugit, în Polonia, unde a executat din ordinul turcilor.

MOȚOC, Mircea D. (1916-2006, n. Dăești, jud. Vâlcea), agronom român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări privind relațiile dintre eroziune și factorii care o provoacă; cercetări privind metodele de conservare a solului („Contribuții la stabilirea epocii critice de eroziune pentru Câmpia Transilvaniei”, „Eroziunea solurilor și problemele privind combaterea ei”).

Motoc, -a, -i, -ești v. Timotei II B 7.

MOTOC, ard. (Paș; Viciu 34), < subst. motoc (cotoi), la fig. „molîu”, + suf. -na, ca în Zlatna > Zlagna: Motogna, ard., act.