MOTOÁȘCĂ, motoaște, s. f. (Reg.) Boccea mică, legăturică făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se țin sau se transportă obiecte mărunte. – Din ucr. motočka.

MOTOÁȘCĂ, motoaște, s. f. (Reg.) Boccea mică, legăturică făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se țin sau se transportă obiecte mărunte. – Din ucr. motočka.

MOTOÁȘCĂ, motoaște, s. f. (Regional) Boccea mică ținînd loc de pungă. Țăranul scotea motoașca, îi dezlega băierile, vărsa pe masă numai gologani. I. BOTEZ, ȘC. 88.

motoáșcă (reg.) s. f., g.-d. art. motoáștei; pl. motoáște

motoáșcă s. f., g.-d. art. motoáștei; pl. motoáște

motî́lcă și modî́lcă, motóșcă (pl. ca piroșcă) și moștólcă f., pl. ĭ (rut. mótočka, a. î. Cp. și cu moț, moțoc, motoc, șomoltoc, holmotoc și pol. motolka, om scund). Moțoc, ghem, unflătură: ce e motîlca ceĭa în buzunaru tăŭ? Chist, broască, bolfă. – Și motoașcă (Mold.) și tomoașcă, pl. ca motoșcă (Munt. vest. VR. 6, 4, 13), și nădî́lcă (Trans. Șonfalăŭ). V. colcotoș și mișcă.