Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru motiv

MOT├ŹV, motive, s. n. I. Cauza, ra╚Ťiunea, temeiul subiectiv al unei ac╚Ťiuni; imboldul care ├«mpinge la o ac╚Ťiune sau care determin─â o ac╚Ťiune; mobil. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â motiv = nejustificat. ÔŚŐ Loc. conj. Pentru motivul c─â... = fiindc─â, deoarece. ÔÖŽ Pretext. ÔŚŐ Loc. conj. Pe motiv c─â... = pretext├ónd c─â..., aduc├ónd argumentul c─â... ÔŚŐ Expr. A da cuiva motiv s─â... = a provoca pe cineva s─â..., a da cuiva pretext s─â... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea c─âruia ia na╚Ötere tema muzical─â; tem─â, melodie, intona╚Ťie. 2. Element pictural, sculptural sau de broderie, folosit ├«ntr-o compozi╚Ťie decorativ─â sau arhitectural─â. 3. Idee fundamental─â sau tem─â principal─â a unei opere literare. ÔÇô Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.
MOT├ŹV, motive, s. n. I. Cauza, ra╚Ťiunea, pricina unei ac╚Ťiuni; imboldul care ├«mpinge la o ac╚Ťiune sau care determin─â o ac╚Ťiune; mobil. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â motiv = nejustificat. ÔŚŐ Loc. conj. Pentru motivul c─â... = fiindc─â, deoarece. ÔÖŽ Pretext. ÔŚŐ Loc. conj. Pe motiv c─â... = pretext├ónd c─â..., aduc├ónd argumentul c─â... ÔŚŐ Expr. A da cuiva motiv s─â... = a provoca pe cineva s─â..., a da cuiva pretext s─â... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea c─âruia ia na╚Ötere tema muzical─â; tem─â, melodie, intona╚Ťie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit ├«ntr-o compozi╚Ťie decorativ─â sau arhitectural─â. 3. Idee fundamental─â sau tem─â principal─â a unei opere literare. ÔÇô Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.
MOT├ŹV, motive, s. n. I. Cauza, ra╚Ťiunea, pricina unei ac╚Ťiuni; ├«ndemn, imbold care face s─â se ├«nt├«mple ceva, care ├«mpinge la o ac╚Ťiune; faptul pentru care se face ceva. El nu-i m─ârturisea tocmai motivul hot─âritor. REBREANU, R. I 233. ÔŚŐ Loc. conj. Pentru motivul c─â... = deoarece. Pe motiv c─â... = aduc├«nd argumentul c─â... ÔŚŐ Expr. A da cuiva motiv s─â... = a provoca pe cineva s─â..., a da cuiva pretext s─â. F─âr─â motiv = nejustificat. ÔÖŽ Pretext. II 1. Mic fragment muzical care se repet─â sub diferite aspecte, ├«ntr-o compozi╚Ťie; tem─â. Prinse a fluiera, primbl├«ndu-se de colo p├«n─â colo. ÔÇô Anicu╚Ťo, cum e motivul din sonata noastr─â? D. ZAMFIRESCU, R. 109. Aud uvertura de v├«n─âtoare a lui Mehul ├«n care aceea╚Öi fanfar─â domne╚Öte ca motiv de c─âpetenie. ODOBESCU, S. III 97. 2. Element pictural sau sculptural, folosit ├«ntr-o compozi╚Ťie decorativ─â sau arhitectural─â. Un motiv, ├«n toat─â pictura, ├«mi atrage cu deosebire aten╚Ťia. CARAGIALE, O. II 99. Am studiat... toate motivele ornamentale care ├«mpodobesc ╚Öi caracterizeaz─â buc─â╚Ťile aflate ╚Öi p─âstrate la noi. ODOBESCU, S. III 633. 3. (├Än literatur─â) Tem─â. Topind ├«n el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim ╚Öi cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78.
mot├şv s. n., pl. mot├şve
mot├şv s. n., pl. mot├şve
MOT├ŹV s. 1. v. cauz─â. 2. v. argument. 3. argument, dovad─â, temei. (Are ~ s─â fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuz─â, (├«nv.) cale, (├«nv., ├«n Transilv.) ╚Öteam─ât, (grecism ├«nv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. tem─â.
MOT├ŹV s.n. I. Cauz─â care determin─â o ac╚Ťiune, un sentiment etc.; pricin─â. ÔÖŽ Pretext. II. 1. Fraz─â melodic─â, idee principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale; tem─â. ÔÖŽ Cea mai mic─â construc╚Ťie muzical─â, const├ónd dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit ├«ntr-o pictur─â sau la o sculptur─â. 3. Tem─â, idee fundamental─â a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus ÔÇô care pune ├«n mi╚Öcare].
MOT├ŹV s. n. I. ra╚Ťiune, cauz─â care determin─â o ac╚Ťiune, un sentiment. ÔŚŐ pretext; mobil. II. 1. cea mai mic─â unitate melodico-ritmic─â a unei idei muzicale cu un profil ╚Öi un sens propriu; parte a unei teme, capabil─â s─â devin─â de sine st─ât─âtoare, ├«n dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural ├«ntr-o pictur─â sau sculptur─â. 3. tem─â, idee fundamental─â a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)
MOT├ŹV ~e f. 1) Fenomen care provoac─â sau care determin─â apari╚Ťia efectului; pricin─â; cauz─â; temei. 2) Cauz─â aparent─â invocat─â de o persoan─â pentru a ascunde adev─âratul scop al unei ac╚Ťiuni; pretext; prilej. 3) Fraz─â sau pasaj care formeaz─â desenul melodic sau ritmic al unei compozi╚Ťii muzicale; tem─â. 4) Element decorativ sau arhitectural ├«ntr-o pictur─â sau sculptur─â. 5) Idee de baz─â ├«ntr-o oper─â literar─â. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv
motiv n. 1. cauz─â determinant─â: ceeace ├«mpinge a lucra; 2. ├«n bele-arte: subiect de compozi╚Ťiune; 3. fraz─â muzical─â ce se reproduce ├«n cursul unei buc─â╚Ťi.
*mot├şv n., pl. e (lat. motivus [adj.], care serve╚Öte la mi╚Öcare, d. mov├ęre, motum, a mi╚Öca. V. motor). Cauz─â determinant─â, ce─şa ce te ├«mpinge s─â fac─ş ceva: a te sup─âra f─âr─â motiv (V. mobil, pretext). ├Än art─â, sub─şect de compozi╚Ťiune. Muz. Fraz─â care se reproduce cu mic─ş schimb─âr─ş ├«ntrÔÇÖo bucat─â ╚Öi care-─ş d─â caracteru.
MOTIV s. 1. cauz─â, considerent, mobil, pricin─â, prilej, ra╚Ťiune, temei, (├«nv. ╚Öi pop.) cuv├«nt, (pop.) noim─â, price, (├«nv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, s─âm├«n╚Ť─â. (~ care explic─â producerea unui fenomen.) 2. argument, motivare, motiva╚Ťie. (Cel mai bun ~ adus ├«n sprijinul opiniei sale.) 3. argument, dovad─â, temei. (Are ~ s─â fie optimist.) 4. ocazie, pretext, pricin─â, prilej, (├«nv. ╚Öi reg.) pofid─â, (├«nv.) pricinuire, (├«nv., ├«n Transilv.) podoim─â. (Caut─â ~ de ceart─â.) 5. cuv├«nt, pretext, (├«nv.) chip. (Sub ~ c─â...) 6. pretext, scuz─â, (├«nv.) cale, (├«nv., ├«n Transilv.) ╚Öteam─ât, (grecism ├«nv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. tem─â. (~ literar.)
motiv, cea mai mic─â unitate semnificativ─â a discursului melodic. De╚Öi constituie unul din conceptele descriptive fundamentale ale muzicologiei*, m. nu are p├ón─â ├«n prezent o defini╚Ťie satisf─âc─âtoare, unanim acceptat─â. Dup─â H. Riemann, m. desemneaz─â unitatea melodic─â minimal─â structurat─â binar,* pe baza opozi╚Ťiei instituite ├«ntre cele dou─â secven╚Ťe melodico-ritmice care ├«l alc─âtuiesc; secven╚Ťa sab─â, anacruzic─â (v. anacruz─â) ╚Öi secven╚Ťa accentuat─â, cruzic─â (leicht und schwer), caracterizate prin acumulare energetic─â ╚Öi respectiv culmina╚Ťie ╚Öi, eventual, relaxare tensional─â. Scheletul metroritmic al m. se concretizeaz─â ├«n cele mai diferite forme. M. acoper─â aprox. o m─âsur─â*; el este subordonat de grup*, semifraz─â, fraz─â* perioad─â (1) etc., dar nu suport─â diviz─âri. ├Än procesul varia╚Ťiei (1), m. ├«╚Öi p─âstreaz─â identitatea cu condi╚Ťia respect─ârii plasamentului s─âu metric. Teoria motivic─â riemannian─â, foarte valoroas─â ├«n esen╚Ť─â, poate redeveni viabil─â printr-o interpretare mai larg─â. Se poate re╚Ťine astfel c─â m. este polarizat de un accent (III, 2) culminativ [care coincide ├«n general cu un accent (II, 1) metric principal] ╚Öi se particularizeaz─â prin pregnan╚Ť─â ritmico-melodic─â. Sl─âbirea intensit─â╚Ťii accentului culminativ conduce la destructurarea m., la evolu╚Ťia sa c─âtre figur─â (1). ├Än prezent, majoritatea muzicologilor apreciaz─â c─â m. se plaseaz─â aprox. ├«n cadrul a dou─â m─âsuri*, este direct subordonat frazei* ╚Öi poate fi analizat prin dou─â sau mai multe celule*.

Motiv dex online | sinonim

Motiv definitie

Intrare: motiv
motiv substantiv neutru