Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru motet

MOT├ëT, motete, s. n. Gen de muzic─â vocal─â religioas─â polifonic─â, cu sau f─âr─â acompaniament muzical, ├«n care fiec─ârei strofe sau fiec─ârui verset din text ├«i corespund o melodic─â ╚Öi o ritmic─â proprii. ÔÇô Din fr. motet.[1]
MOT├ëT, motete, s. n. Compozi╚Ťie muzical─â polifonic─â, ├«n care fiecare voce ├«╚Öi are melodia sa, uneori ╚Öi text propriu. ÔÇô Din fr. motet.
MOTÉT s. n. Temă muzicală, dezvoltată după regulile contrapunctului, pe baza unui text religios, și care se cîntă pe mai multe voci.
mot├ęt s. n., pl. mot├ęte
mot├ęt s. n., pl. mot├ęte
MOT├ëT s.n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â bazat─â pe un text religios, scris─â conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci. 2. Scurt─â poezie medieval─â de trei sau patru cuplete. [< fr. motet, cf. germ. Motette, it. motetto < lat. motus ÔÇô mi╚Öcare].
MOT├ëT s. n. 1. compozi╚Ťie muzical─â polifonic─â bazat─â pe un text laic sau religios, ├«n care se suprapun simultan mai multe melodii de sine st─ât─âtoare. 2. scurt─â poezie medieval─â de trei sau patru cuplete. (< fr. motet, germ. Motette, it. motetto)
MOT├ëT ~e n. Compozi╚Ťie muzical─â polifonic─â, reprezent├ónd o ├«mbinare de mai multe melodii. /<fr. motet
*mot├ęt n., pl. e (fr. motet, dim. d. mot, cuv├ónt, lat. m┼şttum, groh─âit, de unde vine ╚Öi it. motto, dim. mottetto. V. motto). La catolic─ş, bucat─â muzical─â religioas─â vocal─â compus─â dup─â cuvinte liturgice latine.
motet (< lat. motetus, derivat din motus ÔÇ×cuv├óntÔÇŁ), form─â polifonic─â* frecvent─â ├«nc─â din sec. 12-14, ├«n care se suprapun simultan mai multe voci (2) (melodii) de sine st─ât─âtoare, ale c─âror texte erau ╚Öi ele diferite uneori (laice sau religioase). M. ca atare se cristalizeaz─â ╚Öi se define╚Öte ├«n Rena╚Ötere*, principiul s─âu de scriere fiind foarte simplu: unui grup de cuvinte cu sens de sine st─ât─âtor i se adapteaz─â un motiv* muzical corespunz─âtor, care se expune succesiv de c─âtre fiecare voce, ├«n stil imitativ (v. imita╚Ťie), constituind germenele fugii*. M. ├«╚Öi afl─â r─âd─âcinile ├«n ├«nceputurile polifoniei* pe care le ├«ntreprindea ╚Öcoala de la Notre-Dame din Paris (v. Ars Antiqua). Este cunoscut─â aici forma compozi╚Ťional─â numit─â organum*, scris─â pentru 2-4 voci, din care cea mai grav─â, tenor (3) (care era uneori ├«mprumutat─â din repertoriul muzicii pop.) prezenta tema* principal─â ├«n timp ce vocile celelalte interpretau vocalize* ├«nalte. Pe aceste vocalize s-au pus mai apoi texte literare, cuvinte (lat. motus, fr. mots) astfel ├«nc├ót vocea de baz─â ╚Öi cele suprapuse c├óntau texte deosebite (put├ónd ap─ârea ├«n acela╚Öi timp un text religios suprapus pe un text laic, chiar ├«n limbi diferite: lat. ╚Öi lb. pop.). ├Ämbog─â╚Ťirea ritmic─â ╚Öi stilul imitativ aplicat m. precum ╚Öi asocierea c├óntului cu acomp. instr. au contribuit la dezvoltarea m. ├«n sec. 13 ╚Öi apoi ├«n sec. 14 ├«n lucr─ârile lui G. de Machault, eliber├óndu-se de vechile constr├óngeri ├«n lucr─ârile lui Dunstable, Dufay, Power ╚Öi amplific├óndu-se la 5-6 voci ├«n lucr─ârile lui Ockeghem ╚Öi Obrecht. Cuvintele ├«n lb. pop. dispar, textele lat. r─âm├ón├ónd suverane ├«n genul m., cel mai adesea av├ónd un subiect religios ╚Öi doar rareori pe texte laice. M. este predominant pentru compozi╚Ťiile religioase din sec. 16, num─ârul vocilor variind de la 2 la 16 (majoritatea fiind ├«ns─â scrise pentru 4-5 voci). ├Än Rena╚Ötere, libertatea melodic─â ╚Öi ritmic─â este foarte mare, baz├óndu-se ├«ns─â pe reguli compozi╚Ťionale foarte bine determinate. Figuri de seam─â ale epocii abordeaz─â genul m.: Cl. Janequin, Cl. de Sermisy, O. de Lassus (franco-flamanzi), G. Gabrielli, G.P. da Palestrina, Manini (italieni), Finck ╚Öi Aichinger (germani), Vittoria ╚Öi Morales (spanioli), Morley, Byrd ╚Öi Gibbons (englezi). Sec. 17 aduce o diferen╚Ťiere ├«n cadrul m.: m. mic la 1-2 voci ╚Öi m. mare scris pentru soli╚Öti, cor mare (2-5 voci), ╚Öi orch., reprezentate prin crea╚Ťia lui Lully ╚Öi Lalande ├«n Fran╚Ťa, Blow ╚Öi Purcell ├«n Anglia, Sch├╝tz ├«n Germania. Sec. 18 ├«nregistreaz─â, prin ╚Öcoala ÔÇ×versaillaiseÔÇŁ, o faz─â original─â ├«n muzica religioas─â fr. (Charpentier, Campra, Couperin) precum ╚Öi lucr─âri deosebit de reprezentative semnate de J.S. Bach (├«n Germania), Fux, Caladara, Mozart (├«n Austria). ├Än sec. 19 ├«nclina╚Ťia spre genul instr. ╚Öi al teatrului muzical (opera*) trece ├«n uitare genul vocal-polif. al m. religios. Spre sf├ór╚Öitul sec. 19, Ch. Bordes, A. Guilmant ╚Öi V. dÔÇÖIndy, inaugur├ónd Schola cantorum, inten╚Ťionau s─â reabiliteze genul, pun├ónd la baz─â stilul bachian ╚Öi polifonia sec. 16; acelea╚Öi inten╚Ťii le avea ╚Öi F. Witt ├«n Germania. Totu╚Öi actualizarea m. nu s-a produs, put├óndu-se cita doar lucr─âri izolate compuse de Gounod, Franck, Saint-Sa├źns, Bruckner, Reger ╚Ö.a.

Motet dex online | sinonim

Motet definitie

Intrare: motet
motet substantiv neutru