MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Moscova. 2. Adj. Care aparține Moscovei sau moscoviților (1), privitor la Moscova ori la moscoviți; p. ext. rusesc. – Din fr. moscovite.

MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moscovei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Moscovei sau moscoviților (1), privitor la Moscova sau la moscoviți; p. ext. rusesc. – Din fr. moscovite.

MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, adj. Care este din Moscova, care aparține Moscovei; p. ext. rusesc. Cînd am venit pentru prima oară în contact cu aspectul real al străzilor moscovite, am rămas cu totul surprins. SAHIA, U.R.S.S. 20.

moscovít adj. m., s. m., pl. moscovíți; adj. f., s. f. moscovítă, pl. moscovíte

moscovít s. m., adj. m., pl. moscovíți; f. sg. moscovítă, pl. moscovíte

MOSCOVÍT adj. (înv.) moschicesc.

moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (< rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835).

*moscovít, -ă s. și adj. (d. Moscova, Moscva; fr. -ite). Din Moscova. Pin ext. Moscal, Rus din nord (nu Rutean, Malorus, Ucraĭnian).

MOSCOVIT adj. (înv.) moschicesc.