MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos.

MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos.

MOSC (1) s. m. și (2, 3, 4) n. 1. Mamifer rumegător, de mărimea unei căprioarețrăind în munții înalți ai Asiei; masculul are sub pîntece o pungă în care se acumulează o substanță mirositoare (Moschus moschiferus). ♦ Blana, acestui animal. 2. Substanță cu miros pătrunzător, secretată de masculul acestui animal. 3. Produs artificial al cărui miros puternic imită pe al substanței de mai sus. ♦ Cu miros de mosc. Se zărea... o bucată de săpun mosc in formă sferică. FILIMON, C. 47. 3. Culoare brunâ-închisă, asemănătoare cu culoarea pielii animalului descris mai sus. ◊ (În comparații) Tulpan mosc. FILIMON, C. 210.

mosc1 (mamifer) s. m., pl. moști

mosc2 (substanță) s. n., pl. móscuri

mosc (zool.) s. m., pl. moști

mosc (substanță) s. n., pl. móscuri

MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.)

MOSC adj. v. rus, rusesc.

mosc (móști), s. m. – 1. Mamifer rumegător din Asia (Moschus moschiferus). – 2. Miros secretat de acest mamifer. – Mr. moscu. Ngr. μόσϰος (Cihac, II, 677), din per. musk, cf. arab. al misk › sp. almizcle. – Der. moscușor, s. m. (frăguliță, Adoxa moschatellina).

MOSC1 moști m. Animal rumegător, de mărimea unei căprioare, fără coarne, cu caninii superiori foarte lungi. /<ngr. móskos

MOSC2 ~uri n. Substanță secretată de o glandă a masculului moscului, utilizată în medicină și în industria parfumurilor. /<ngr. móskos

mosc n. 1. cuadruped rumegător care poartă sub pântece un buzunar plin de o materie mirositoare numită de asemenea mosc; 2. substanța însăș: o bucată de săpun mosc în formă sferică FIL.

Mosc n. vechiul nume românesc al Moscovei: scumpe blăni de Mosc OD.

1) mosc m., pl. moștĭ, ngr. móskos și móshos, vgr. móshos, mlat. muscus, moscus și moschus, it. musco, muschio, pv. fr. musc, ar. al-misk, d. pers. mušk, mosk, mosc [știut de Chinejĭ din vechime]; turc. musk, misk, mișk, rus. musk, múskus, germ. moschus. V. mischet, mușcat). Un fel de căprioară foarte mică al căreĭ mascul are la pîntece un buzunar plin de o substanță foarte odorantă numită tot mosc, care se întrebuințeză la făcut parfum. S. n. Substanță mirositoare a mosculuĭ. Parfum de mosc: parfumat cu mosc. Mosc vegetal, uleĭ scos dintr’un fel de nalbă. V. zibetă.

2) mosc n., pl. urĭ. Vechĭ. Moscva. Țara Mosculuĭ, Rusia. Vulpe de Mosc, vulpe rusească. Azĭ. Ĭepure de Mosc, ĭepure de casă (alb și mic).

MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.)

mosc adj. v. RUS. RUSESC.