MORTIFICÁȚIE, mortificații, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din fr. mortification.

MORTIFICÁȚIE, mortificații, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din fr. mortification.

mortificáție (-ți-e) s. f., art. mortificáția (-ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (-ți-i-)

mortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. mortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (sil. -ți-i-)

MORTIFICÁȚIE s.f. Mortificare. [Gen. -iei, var. mortificațiune s.f. / cf. fr. mortification].

MORTIFICÁȚIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)

mortificați(un)e f. 1. Med. starea corpului sau a unei părți a corpului ce se cangrenează; 2. Teol. înfrânarea corpului și a pasiunilor; 3. fig. umilire foarte mare.

*mortificațiúne f. (lat. mortificátio, -ónis). Acțiunea de a mortifica. – Și -áție și -áre.