Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mortifica

MORTIFIC├ü, mort├şfic, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) supune la chinuri fizice sau morale; a (se) tortura. ÔÇô Dup─â fr. mortifier.
MORTIFIC├ü, mort├şfic, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. ÔÇô Dup─â fr. mortifier.
MORTIFICÁ, mortific, vb. I. Tranz. A chinui trupul (mai ales prin nemîncare). Un regim vegetal înadins comandat pentru a slăbi puterile, a mortifica corpul. I. IONESCU, M. 203.
mortific├í (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mort├şfic─â
mortific├í vb., ind. prez. 1 sg. mort├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. mort├şfic─â
MORTIFICÁ vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.
MORTIFIC├ü vb. I. tr., refl. 1. A(-╚Öi) chinui trupul (prin post ╚Öi via╚Ť─â auster─â). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mort├şfic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors ÔÇô moarte, facere ÔÇô a face. / cf. fr. mortifier].
MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)
A MORTIFIC├ü mort├şfic tranz. (fiin╚Ťe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier
mortific├á v. 1. a sl─âbi corpul prin posturi, prin austerit─â╚Ťi; 2. fig. a umili cu mustr─âri aspre.
*mort├şfic, a -├í v. tr. (lat. mortifico, -├íre, d. mors, mortis, moarte, ╚Öi f├ícere, a face). Med. Fac s─â gangrenizeze carnea. Teol. Sl─âbesc corpu pin postur─ş ╚Öi alte suferin╚Ťe. Fig. Umilesc pin asprime.
mortifica vb. v. ÎNJOSI. UMILI.

Mortifica dex online | sinonim

Mortifica definitie

Intrare: mortifica
mortifica verb grupa I conjugarea I