MORTIFICÁ, mortífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) supune la chinuri fizice sau morale; a (se) tortura. – După fr. mortifier.

MORTIFICÁ, mortífic, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.

MORTIFICÁ, mortific, vb. I. Tranz. A chinui trupul (mai ales prin nemîncare). Un regim vegetal înadins comandat pentru a slăbi puterile, a mortifica corpul. I. IONESCU, M. 203.

mortificá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mortífică

mortificá vb., ind. prez. 1 sg. mortífic, 3 sg. și pl. mortífică

MORTIFICÁ vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)

A MORTIFICÁ mortífic tranz. (ființe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier

mortificà v. 1. a slăbi corpul prin posturi, prin austerități; 2. fig. a umili cu mustrări aspre.

*mortífic, a -á v. tr. (lat. mortifico, -áre, d. mors, mortis, moarte, și fácere, a face). Med. Fac să gangrenizeze carnea. Teol. Slăbesc corpu pin posturĭ și alte suferințe. Fig. Umilesc pin asprime.

mortifica vb. v. ÎNJOSI. UMILI.