Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru morman

MORM├üN, mormane, s. n. ├Ängr─âm─âdire de obiecte de acela╚Öi fel; cantitate (mare) dintr-un material str├óns la un loc; gr─âmad─â, mald─âr. ÔÇô Et. nec.
MORM├üN, mormane, s. n. ├Ängr─âm─âdire de obiecte de acela╚Öi fel; cantitate (mare) dintr-un material str├óns la un loc; gr─âmad─â, mald─âr. ÔÇô Et. nec.
MORM├üN, mormane, s. n. ├Ängr─âm─âdire, adun─âtur─â de obiecte de acela╚Öi fel (aflate ├«n dezordine unele peste altele); gr─âmad─â. St─âteau morman m─âturile cu care ├«mplinisem dereticarea. I. BOTEZ, ╚śC. 37. La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare. CARAGIALE, M. 30. C─âr╚Ťi ├«nchise ├«n l─âzi sau gr─âm─âdite ├«n mormane. ODOBESCU, S. I 334. ÔŚŐ (├Än metafore) V├«n─âtorul c─âzu morman de pe cal. ISPIRESCU, L. 140.
mormán s. n., pl. mormáne
mormán s. n., pl. mormáne
MORMÁN s. v. grămadă.
morm├ín (morm├íne), s. n. ÔÇô Gr─âmad─â, stiv─â. Origine suspect─â, dar sigur expresiv─â, cum o indic─â suf. -man. Poate se datoreaz─â unei confuzii ├«ntre r─âd─âcina expresiv─â mot ÔÇ×botÔÇŁ cu mor-, cf. mor├«nci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigur─â.
MORMÁN ~e n. Grămadă de obiecte sau de materiale neomogene; maldăr. /Orig. nec.
morman n. gr─âmad─â mare: mormane de mor╚Ťi. [Origin─â necunoscut─â]. ÔĽĹ adv. gr─âmad─â: c─âzu morman de pe cal ISP.
morm├ín n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. morm├│ ╚Öi gorg├│, trec├«nd pin forma *borb├│). Mare gr─âmad─â, movil─â: un morman de d─âr─âm─âtur─ş, de cadavre, de ban─ş. Adv. A c─âdea morman, a c─âdea gr─âmad─â, la un loc.
MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

Morman dex online | sinonim

Morman definitie

Intrare: morman
morman substantiv neutru