morman definitie

11 definiții pentru morman

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.
MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.
MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire, adunătură de obiecte de același fel (aflate în dezordine unele peste altele); grămadă. Stăteau morman măturile cu care împlinisem dereticarea. I. BOTEZ, ȘC. 37. La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare. CARAGIALE, M. 30. Cărți închise în lăzi sau grămădite în mormane. ODOBESCU, S. I 334. ◊ (În metafore) Vînătorul căzu morman de pe cal. ISPIRESCU, L. 140.
mormán s. n., pl. mormáne
mormán s. n., pl. mormáne
MORMÁN s. v. grămadă.
mormán (mormáne), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică suf. -man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă mot „bot” cu mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigură.
MORMÁN ~e n. Grămadă de obiecte sau de materiale neomogene; maldăr. /Orig. nec.
morman n. grămadă mare: mormane de morți. [Origină necunoscută]. ║ adv. grămadă: căzu morman de pe cal ISP.
mormán n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. mormó și gorgó, trecînd pin forma *borbó). Mare grămadă, movilă: un morman de dărămăturĭ, de cadavre, de banĭ. Adv. A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc.
MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

morman dex

Intrare: morman
morman substantiv neutru