Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru morm─âi

MORM─é├Ź, m├│rm─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ur╚Öi) A scoate sunete scurte ╚Öi joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ÔÖŽ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asem─ân─âtoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslu╚Öit, pe un ton cobor├ót sau nazal, de obicei cu inten╚Ťia de a manifesta o nemul╚Ťumire; a bomb─âni, a m├ór├ói. ÔŚŐ Loc. adv. Pe morm─âite = morm─âind (pentru a-╚Öi ar─âta nemul╚Ťumirea); cu nemul╚Ťumire, f─âr─â pl─âcere, c├órtind. [Prez. ind. ╚Öi: morm─âiesc. ÔÇô Var.: (reg.) morn─â├ş vb. IV] ÔÇô Mor + m[or] + suf. -─âi.
MORM─é├Ź, m├│rm─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ur╚Öi) A scoate sunete scurte ╚Öi joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ÔÖŽ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asem─ân─âtoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslu╚Öit, pe un ton cobor├ót sau nazal, de obicei cu inten╚Ťia de a manifesta o nemul╚Ťumire; a bomb─âni, a m├ór├ói. ÔŚŐ Loc. adv. Pe morm─âite = morm─âind (pentru a-╚Öi ar─âta nemul╚Ťumirea); cu nemul╚Ťumire, f─âr─â pl─âcere, c├órtind. [Prez. ind. ╚Öi: morm─âiesc. ÔÇô Var.: (reg.) morn─â├ş vb. IV] ÔÇô Mor + m[or] + suf. -─âi.
MORM─é├Ź, m├│rm─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ur╚Öi) A scoate sunete scurte ╚Öi joase, caracteristice speciei. ├Äl leg─â la bub─â ╚Öi ursul plec─â morm─âind. ISPIRESCU, L. 326. 2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton cobor├«t, gros; a vorbi nedeslu╚Öit sau cu inten╚Ťia de a manifesta o nemul╚Ťumire, a murmura, a bomb─âni. Da s-a l─âsat afar─â ger grozav, morm─âie fratele tatii. STANCU, D. 106. Tudor ╚śoimaru morm─âia nemul╚Ť─âmit, ÔÇô c├«nd boierul care suia costi╚Öa spre ei ├«i chiui cu voie bun─â. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afar─â ├«n coridor, morm─âind ├«n treac─ât c─âtre c─âpitan. REBREANU, R. I 15. ÔŚŐ Tranz. C─âtr─â amiaz─â, m─â ├«ntorceam de la gimnaziu morm─âind o declinare elin─â ce ne ├«nv─â╚Ťase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. D-abia a putut deschide gura morm─âind ceva ne├«n╚Ťeles. CARAGIALE, P. 144. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: morm─âiesc (SADOVEANU, O. VII 214). ÔÇô Variante: m─ârn─â├ş (CREANG─é, A. 68), morn─â├ş (MARIAN, O. I 218) vb. IV.
morm─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. m├│rm─âi, 3 m├│rm─âie, imperf. 3 sg. morm─âi├í; conj. prez. 3 s─â m├│rm─âie
morm─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. m├│rm─âie, imperf. 3 sg. morm─âi├í
MORM─é├Ź vb. v. bomb─âni.
A MORM─é├Ź m├│rm─âi intranz. 1) (despre ur╚Öi) A scoate sunete scurte ╚Öi ├«nfundate, caracteristice speciei; a face ÔÇ×mor-morÔÇŁ. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi ├«ncet ╚Öi nedeslu╚Öit (├«n semn de nemul╚Ťumire); a bomb─âni; a bodog─âni; a m├ór├ói; a boscorodi; a b─âlm─âji. /mor + m(or) + suf. ~─âi
morm─â├Č v. 1. a scoate un glas ├«nfundat: ursul morm─âe; 2. fig. a-╚Öi ar─âta nemul╚Ťumirea prin murmure. [Onomatopee].
m├│rm─â─ş, m├│rn─â─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. intr. (imit. ca ╚Öi m├«r├«─ş ╚Öi murmur; rus. murn├Żkat─ş, a toarce ca pisica; ung. mormolni ╚Öi mormogni, germ. murmeln, a morm─âi). Scot un glas ca ursu sup─ârat. Fig. Murmur, bodog─ânesc, vorbesc singur de c─şud─â. ÔÇô ╚śi mormo─ş (NPl. Ceaur, 102), m├«rn├«─ş ╚Öi mormorosesc. V. borborosesc.
MORMĂI vb. a bălmăji, a bÎigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Morm─âi dex online | sinonim

Morm─âi definitie

Intrare: morm─âi
morm─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
morm─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a