mormântal definitie

11 definiții pentru mormântal

MORMÂNTÁL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) mormântală = tăcere (sau liniște) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. -al.
MORMÂNTÁL, -Ă, mormântali, -e, adj. (Livr.) 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) mormântală = tăcere (sau liniște) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. -al.
MORMÎNTÁL, -Ă, mormintali, -e, adj. (Învechit) De mormînt, funerar. Din țerna mormîntală răsare dulce floare. ALECSANDRI, P. II 88. ◊ (Azi în expr.) Tăcere mormîntală = tăcere adîncă, liniște deplină. 2. De înmormîntare, funebru. Mitropolitul... începu a zice cu un glas sărbătoresc și mormîntal. NEGRUZZI, S. I 232.
mormântál adj. m., pl. mormântáli; f. mormântálă, pl. mormântále
mormântál adj. m., pl. mormântáli; f. sg. mormântálă, pl. mormântále
MORMÂNTÁL adj. funebru, sepulcral. (Cu un glas ~.)
MORMÂNTÁL adj. v. funerar.
mormântal a. de mormânt: tăcere mormântală.
*mormîntál, -ă adj. (P. formă, cp. cu vamal). Sepulcral, de mormînt: tăcere mormîntală.
mormîntal adj. v. FUNERAR.
MORMÎNTAL adj. funebru, sepulcral. (Cu un glas ~.)

mormântal dex

Intrare: mormântal
mormântal adjectiv