mormânta definitie

7 definiții pentru mormânta

MORMÂNTÁ, mormântez, vb. I. Tranz. (Reg.) A înmormânta. – Din mormânt.
MORMÂNTÁ, mormântez, vb. I. Tranz. (Reg.) A înmormânta. – Din mormânt.
ÎNMORMÎNTÁ, înmormîntez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la morți) A pune, a așeza (cu ceremonie) în mormînt; a îngropa. Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. ◊ Fig. M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61. 2. Fig. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. ◊ Refl. Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. – Variantă: mormîntá (MACEDONSKI, O. I 31) vb. I.
MORMÎNTÁ vb. I v. înmormînta.
mormântá vb., ind. prez. 1 sg. mormântéz, 3 sg. și pl. mormânteáză
înmormîntéz, a -á v. tr. (d. mormînt). Pun în mormînt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Daŭ uĭtăriĭ: a înmormînta un proĭect. – Și îmorm-. În Serbia morm-.
mormîntéz, V. înm-.

mormânta dex

Intrare: mormânta
mormânta verb grupa I conjugarea a II-a