7 definiții pentru mormânta
MORMÂNTÁ, mormântez,
vb. I.
Tranz. (
Reg.) A înmormânta. – Din
mormânt. MORMÂNTÁ, mormântez,
vb. I.
Tranz. (
Reg.) A înmormânta. – Din
mormânt. ÎNMORMÎNTÁ, înmormîntez,
vb. I.
Tranz. 1. (Cu privire la morți) A pune, a așeza (cu ceremonie) în mormînt; a îngropa. Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. ◊
Fig. M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61.
2. Fig. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. ◊
Refl. Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. – Variantă:
mormîntá (MACEDONSKI, O. I 31)
vb. I.
MORMÎNTÁ vb. I
v. înmormînta. mormântá vb., ind. prez. 1 sg. mormântéz, 3 sg. și pl. mormânteáză înmormîntéz, a
-á v. tr. (d. mormînt). Pun în mormînt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Daŭ uĭtăriĭ: a înmormînta un proĭect. – Și
îmorm-. În Serbia
morm-. Mormânta dex online | sinonim
Mormânta definitie
Intrare: mormânta
mormânta verb grupa I conjugarea a II-a