Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru morm├ónt

MORMß║ĄNT, morminte, s. n. Groap─â s─âpat─â ├«n p─âm├ónt pentru ├«nhumarea celor deceda╚Ťi; loc special amenajat unde este ├«nmorm├óntat cineva. ÔŚŐ Expr. A duce (pe cineva) la morm├ónt sau a b─âga (pe cineva) ├«n morm├ónt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a nec─âji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra ├«n morm├ónt = a muri. ÔÖŽ Monument funerar; cavou. [Pl. ╚Öi: morm├ónturi] ÔÇô Lat. monumentum.
MORMß║ĄNT, morminte, s. n. Groap─â s─âpat─â ├«n p─âm├ónt pentru ├«nhumarea celor deceda╚Ťi; loc special amenajat unde este ├«nmorm├óntat cineva. ÔŚŐ Expr. A duce (pe cineva) ├«n morm├ónt sau a b─âga (pe cineva) ├«n morm├ónt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a nec─âji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra ├«n morm├ónt = a muri. ÔÖŽ Monument funerar; cavou. [Pl. ╚Öi: morm├ónturi] ÔÇô Lat. monumentum.
MORM├Ä╠üNT, morminte ╚Öi morm├«nturi, s. n. Groap─â s─âpat─â ├«n p─âm├«nt pentru ├«nmorm├«ntarea celor deceda╚Ťi; loc unde este ├«nmorm├«ntat cineva. Mame triste pe morm├«ntul Copiilor pun trandafiri. CO╚śBUC, P. II 264. Nu voi morm├«nt bogat, C├«ntare ╚Öi flamuri. EMINESCU, O. I 221. ╚śi nimeni nu va pl├«nge pe tristul meu morm├«nt. BOLINTINEANU, O. 5. ÔŚŐ Expr. A duce (pe cineva) la morm├«nt = a cauza moartea cuiva. Se apropiase de el boala care avea s─â-l duc─â... la morm├«nt. STANCU, U.R.S.S. 72. A b─âga (pe cineva) ├«n morm├«nt (sau a s─âpa cuiva morm├«ntul) = a ucide pe cineva; (prin exagerare) a chinui pe cineva. Copilul acesta are s─â ne bage ├«n morm├«nt. C. PETRESCU, C. V. 229. ├Än patimi, tu singur i╚Ťi sapi morm├«ntul. CONACHI, P. 109. A-╚Öi g─âsi (undeva) morm├«ntul = a muri ├«ntr-un anumit loc.
mormß║ąnt s. n., pl. morm├şnte
Sfß║ąntul Mormß║ąnt s. propriu n.
morm├ónt s. n., pl. morm├şnte
Sfântul Mormânt adj. + s. n.
mormß║ąnt s. n. (s. m.), pl. morminte / morm├ónturi (mormin╚Ťi)
MORMÂNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.
MORMÂNT s. v. moarte.
MORM├ŹNTE s. pl. v. cimitir.
morm├«nt (-m├şnte), s. n. ÔÇô Groap─â, cavou. ÔÇô Mr. murminte, m─ârmintu, megl. murmint. Lat. m┼Ćn┼şmentum sau m┼Ćn─şmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pu╚Öcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pu╚Öcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau ╚Öi prin ├«ncruci╚Öare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuv├«nt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. morm├«ntal, adj. (funerar), format dup─â monumental, adj.; ├«nmorm├«nta (var. rar─â morm├«nta), vb. (a ├«ngropa); ├«nmorm├«ntare, s. f. (├«ngrop─âciune; Arg., plictiseal─â).
MORM├éNT ~├şnte n. 1) Loc unde este ├«nmorm├óntat cineva. * A duce pe cineva la ~ (sau a b─âga pe cineva (de viu) ├«n ~) a) a face ca cineva s─â moar─â ├«nainte de vreme; b) a produce cuiva mari nepl─âceri; a chinui de moarte pe cineva. A s─âpa cuiva ~├óntul a face cuiva r─âu (pe ascuns). A fi cu un picior ├«n ~ (sau a fi pe marginea ~├óntului) a fi sl─âbit de boal─â sau de b─âtr├óne╚Ťe; a nu mai avea mult de tr─âit. A-╚Öi g─âsi (undeva) ~├óntul a muri undeva. Nici ├«n ~ niciodat─â. Lini╚Öte (sau t─âcere) de ~ lini╚Öte perfect─â. A intra ├«n ~ a muri. 2) Movil─â de p─âm├ónt f─âcut─â cu grij─â deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum
mormânt n. 1. monument ridicat în onoarea unui mort chiar în locul unde a fost înmormântat; sfântul Mormânt, locul unde Isus a fost înmormântat; 2. fig. moarte: a rămânea credincios până la mormânt; 3. loc întunecat și trist. [Lat. MONUMENTUM, monument funerar (vulgar = SEPULCRUM].
morm├«╠ünt n., pl. inte ╚Öi (ma─ş vech─ş) ├«ntur─ş (din *monm├«nt [ca lat. carmen, poezie, din *canmen], d. lat. pop. mon─şmentum ╚Öi mol─şmentum, cl. monumentum, monument ╚Öi morm├«nt, infl. de mor 1; log. munimentu, morm├«nt, sic. mulimentu, monument). Locu unde e ├«ngropat cineva (indiferent dac─â are monument or─ş nu). Fig. Loc ├«ntunecat ╚Öi trist: aceast─â camer─â e un morm├«nt. Moarte, loc de peire: acolo ╚Ö─ş-a g─âsit morm├«ntu. P├«n─â la morm├«nt, p├«n─â la moarte. Sf├«ntu morm├«nt, morm├«ntu lu─ş Iisus. ÔÇô Pl. m. mormin╚Ť─ş ├«n Olt.
morminte s. pl. v. CIMITIR.
MORMÎNT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă.
mormînt s. v. MOARTE.
morm├ónt, morminte ╚Öi morm├ónturi s. n. Groap─â s─âpat─â ├«n p─âm├ónt pentru ├«nhumarea celor deceda╚Ťi; loc special amenajat unde este ├«nmorm├óntat cineva. ÔŚŐ Punere ├«n morm├ónt = ├«nmorm├óntare. ÔŚŐ Expr. A duce (pe cineva) al morm├ónt sau a b─âga (pe cineva) ├«n morm├ónt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a chinui (pe cineva). ÔŚŐ A intra ├«n morm├ónt = a muri. ÔŚŐ Biserica Sf├óntului morm├ónt = biseric─â-cetate ridicat─â pe locul unde a fost r─âstignit Iisus, care cuprinde zeci de biserici ╚Öi paraclise, ╚Öi unde fusese ridicat─â o biseric─â (a ├Änvierii) de ├«mp─âr─âteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, bis. distrus─â de per╚Öi ├«n anul 614 d. Hr. ÔÖŽ (Reg.) Cimitir. ÔÇô Lat. monumentum.
tăcut ca mormântul / ca un pește expr. 1. tăcut, taciturn, rezervat. 2. discret, secretos.
te-am z─ârit printre morminte expr. (├«nv., glum.) b─âutur─â alcoolic─â ieftin─â, de provenien╚Ť─â dubioas─â.

Mormânt dex online | sinonim

Mormânt definitie

Intrare: mormânt
mormânt substantiv neutru substantiv propriu neutru
mormânt substantiv propriu neutru
mormânt substantiv propriu neutru