Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru morion

MORI├ôN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea r─âsfr├ónt─â ╚Öi cu o creast─â ├«n─âl╚Ťat─â pe calot─â, utilizat ├«n sec. XVI. 2. Varietate de cuar╚Ť de culoare neagr─â sau brun─â, utilizat─â ca piatr─â semipre╚Ťioas─â la confec╚Ťionarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] ÔÇô Din fr. morion.
MORI├ôN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea r─âsfr├ónt─â ╚Öi cu o creast─â ├«n─âl╚Ťat─â pe calot─â, utilizat ├«n sec. XVI. 2. Varietate de cuar╚Ť de culoare neagr─â sau brun─â, utilizat─â ca piatr─â semipre╚Ťioas─â la confec╚Ťionarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] ÔÇô Din fr. morion.
morión (-ri-on) s. n., pl. morioáne
morión s. n. (sil. -ri-on), pl. morioáne
MORI├ôN s.m. (Ant.) Bufon ╚Ťinut ├«n casele romane bogate pentru distrac╚Ťia st─âp├ónilor. [Pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].
MORIÓN1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrânte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].
MORI├ôN2 s.n. Varietate de cuar╚Ť de culoare brun-├«nchis, folosit─â la confec╚Ťionarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra ÔÇô cre╚Ötetul capului].
MORI├ôN1 s. m. (ant.) bufon ╚Ťinut ├«n casele romane bogate, pentru distrac╚Ťia st─âp├ónilor. (< fr. marion, lat. mario)
MORI├ôN2 s. n. 1. casc─â, coif cu marginile r─âsfr├ónte ├«n sus. 2. varietate de cuar╚Ť brun-├«nchis, folosit─â la confec╚Ťionarea bijuteriilor. (< fr. morion)

Morion dex online | sinonim

Morion definitie

Intrare: morion
morion substantiv neutru
  • silabisire: -ri-on
Intrare: morion
morion