morișcă definitie

16 definiții pentru morișcă

MORÍȘCĂ, moriști, s. f. 1. Mașină agricolă de vânturat cereale. 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârte în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături). ◊ Morișcă de vânt = obiect ornamental, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia. 5. (În sintagma) Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = aparat format dintr-un rotor, cu una sau cu mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -ișcă.
MORÍȘCĂ, moriști, s. f. 1. Mașină mică de vânturat grâne. 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârtește în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături). ◊ Morișcă de vânt = obiect de ornament, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia. 5. (În sintagma) Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -ișcă.
MORÍȘCĂ, moriști și moriște, s. f. 1. Mașină de vînturat grîne. Moriști duduiau împrăștiind nori de pleavă, alegînd grăunțele galbene ca aurul. ANGHEL, PR. 82. 2. Mașină mică de măcinat pesmet, cafea, piper etc.; rîșniță. 3. Jucărie de copii înfățișînd aripile, roata unei mori etc. Morișcă de vînt = obiect de ornament care se pune de obicei pe acoperișul caselor și care la bătaia vîntului se rotește în direcția acestuia. Vîntul... șuiera prin moriștele de vînt de pe creasta caselor. SADOVEANU, O. I 387. Morișcă hidraulică = instrument care servește la măsurarea vitezei cursurilor de apă.
moríșcă (obiect) s. f., g.-d. art. moríștii; pl. moríști
moríșcă s. f., g.-d. art. moríștii; pl. moríști
MORÍȘCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vânturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfârlează, (Transilv. și Bucov.) sfârâitoare. (~ pentru copii.) 4. pârâitoare, scârțâitoare, zbârnâitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)
MORÍȘCĂ s. v. mulinetă, pipotă, rânză, râșniță, stomac măcinător.
MORÍȘCĂ ~ti f. 1) Moară mică de vânt sau apă. * A ajunge de la moară la ~ a sărăci. 2) Mașină mică de vânturat cereale. 3) Râșniță pentru măcinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se așază pe acoperișul caselor (ca ornament) sau se folosește ca sperietoare pentru păsările ce atacă semănăturile. 5) Jucărie care se învârtește cu mâna, producând un sunet caracteristic. [G.-D. moriștii] /moară + suf. ~ișcă
morișcă f. mașină mică de măcinat mai ales cafea, sau de vânturat porumb. [Lit. moară mică].
moríșcă f., pl. șcĭ și șce (sud), ștĭ și ște (nord). Moară mică, maĭ ales ca jucărie p. copiĭ. O pozițiune a bobilor la țintar (V. țintar). Fig. Fam. A face, a trage cuĭva o morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti.
morișcă s. v. MULINETĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. RÎȘNIȚĂ.
MORIȘCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vînturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfîrlează, (Transilv. și Bucov.) sfîrîitoare. (~ pentru copii.) 4. pîrîitoare, scîrțîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)
morișcă (it. raganella; engl. ratchet; fr. crécelle; germ. Ratsche), instrument de percuție* autofon. Construit în întregime din lemn, este format din trei piese: a) un mâner care se termină cu o roată dințată; b) o ramă dreptunghiulară fixată de mâner și c) o lamă flexibilă, cu o extremitate fixată de ramă, iar cealată se sprijină de șanțul roții dințate. Prin rotirea ramei se produce un zgomot, un fel de cârâit. A fost întrebuințată pentru prima dată în Simfonia copiilor atribuită lui J. Haydn sau Leopold Mozart.
a vorbi ca o morișcă / ca o meliță expr. v. a vorbi ca o moară hodorogită / stricată.
morișca de dimineață expr. (intl., înv.) furtul articolelor vestimentare (în special al blănurilor) comis în zorii zilei.
morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură.

morișcă dex

Intrare: morișcă
morișcă substantiv feminin