Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru morfologi

MORFOLOG├Ź, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). ÔÇô Cf. morfoli.
MORFOLOG├Ź, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). ÔÇô Cf. morfoli.
MORFOLOG├Ź, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). Morfologea-n gingii un cr├«mpei de covrig. CARAGIALE, O. III 51.
morfolog├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. morfolog├ęsc, imperf. 3 sg. morfologe├í; conj. prez. 3 s─â morfologe├ísc─â
morfol├│g s. m., pl. morfol├│gi
morfol├│g─â s. f., pl. morfol├│ge
morfolog├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. morfolog├ęsc, imperf. 3 sg. morfologe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. morfologe├ísc─â
MORFOLOG├Ź vb. v. molf─âi, morfoli, mozoli.
MORFOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în morfologie (1); morfologist. [< germ. Morpholog].
MORFOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în morfologie (1); morfologist. (< germ. Morpholog)
morfologi vb. v. MOLF─éI. MORFOLI. MOZOLI.
MORFOLÓG s. m. (cf. germ. Morpholog): specialist în morfologie (v.); morfologist.

Morfologi dex online | sinonim

Morfologi definitie

Intrare: morfologi
morfologi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: morfolog
morfolog substantiv masculin