MORÉNĂ, morene, s. f. Formă acumulativă de relief, alcătuită din material detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. – Din fr. moraine.

MORÉNĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, nisip, sfărâmături de stânci și argilă, transportată de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți. – Din fr. moraine.

MORÉNĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, de nisip, sfărîmături de stînci și argilă, transportată de un ghețar în alunecarea lui sau depusă de un ghețar dispărut.

morénă s. f., g.-d. art. morénei; pl. moréne

morénă s. f., g.-d. art. morénei; pl. moréne

MORÉNĂ s.f. Depozit de roci transportate sau depuse de ghețari (dispăruți). [Cf. fr. moraine, it. morena].

MORÉNĂ s. f. material detritic transportat și depus de ghețari. (< fr. moraine)

MORÉNĂ ~e f. 1) Material detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. 2) Depozit format din acest material. /<fr. moraine

morenă f. în geologie: materiale de stânci cărate de ghețari.

*morénă f., pl. e (fr. moraine, d. pv. mourreno, care pare a veni d. mor, bot). Geol. Barb. Grohotiș.

MORÉNĂ (< fr.) (GEOMORF.) 1. Formă acumulativă de relief, alcătuită din materialul detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. După poziția în cadrul ghețarului se disting: m. laterale, m. mediane (apărute prin unirea a două m. laterale, când limbile de gheață confluează), m. interne (care s-au afundat în masa ghețarului) și m. de fund; materialul acumulat în fața limbii ghețarului formează m. frontală. După repartiția m., se apreciază extinderea pe care a avut-o glaciația. 2. Depozit format prin transportul și depunerea materialului de către ghețari.