MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.

MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.

MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; bolnăvicios, nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). Scriitorul sau criticul de astăzi din Uniune sau din țările de democrație populară nu mai recunoaște istorisirilor criminale, invențiilor morbide, prozei și versului fără scop nobil, dreptul de a se adresa omenirii muncitoare. SADOVEANU, E. 41.

morbíd adj. m., pl. morbízi; f. morbídă, pl. morbíde

morbíd adj. m., pl. morbízi; f. sg. morbídă, pl. morbíde

MORBÍD adj. v. patologic.

MORBÍD, -Ă adj. Bolnăvicios, bolnav; nesănătos. [Cf. fr. morbide, lat. morbidus].

MORBÍD, -Ă adj. bolnăvicios; nesănătos. (< fr. morbide, lat. morbidus)

MORBÍD ~dă (~zi, ~de) 1) Care ține de morb; referitor la morb; patologic; bolnăvicios. Stare ~dă. 2) Care rezultă dintr-un morb; provocat de un morb; patologic. /<lat. morbidus, fr. morbide

morbid a. bolnăvicios: stare morbidă.

*mórbid, -ă (lat. mórbidus, d. morbus, boală). Bolnăvicĭos, de boală, care denotă boala: simptome mórbide. În pictură (d. it. mórbido), moale și delicat: față morbidă. – Fals -íd (după fr.).

MORBID adj. anormal, bolnăvicios, nesănătos, patologic. (Înclinație ~.)