Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru moravuri

MOR├üVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor ╚Öi deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduit─â moral─â, moralitate. ÔŚŐ Bunele moravuri = decen╚Ť─â ├«n comportare. ÔÇô Din n─âravuri (ref─âcut dup─â lat. mos, moris).
MOR├üVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor ╚Öi deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduit─â moral─â, moralitate. ÔŚŐ Bunele moravuri = decen╚Ť─â ├«n comportare. ÔÇô Din n─âravuri (ref─âcut dup─â lat. mos, moris).
MORAV├ÜRI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor ╚Öi deprinderilor unui popor, ale unei clase, ale unui mediu social etc.; purt─âri, apuc─âturi, deprinderi ale unei persoane. St─âp├«n─â-sa... dup─â c├«te ├«n╚Ťelegea c─â╚Ťelul Jap, era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION, O. I 304. Dar ginerele e b─âiat de la ╚Ťar─â cu moravuri de la patruzeci ╚Öi opt. REBREANU, R. I 29. Moravuri u╚Öoare v. u╚Öor.
morávuri s. n. pl.
morávuri s. n. pl.
MORÁVURI s. pl. v. comportare.
MOR├üVURI s.n. pl. Obiceiurile ╚Öi deprinderile de comportare moral─â ale unui popor, ale unei comunit─â╚Ťi umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, dup─â n─ârav].
MOR├üVURI s. n. pl. obiceiuri ╚Öi deprinderi de comportare moral─â ale unui popor, ale unei comunit─â╚Ťi umane etc. (dup─â lat. mores)
MOR├üVURI n. pl. Obiceiuri, tradi╚Ťii sau deprinderi de conduit─â moral─â. /Din n─âravuri
MORAVURI s. pl. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sînt ~ astea?).

Moravuri dex online | sinonim

Moravuri definitie

Intrare: moravuri
moravuri substantiv neutru plural