moravuri definitie

10 definiții pentru moravuri

MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. ◊ Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).
MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. ◊ Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).
MORAVÚRI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unei clase, ale unui mediu social etc.; purtări, apucături, deprinderi ale unei persoane. Stăpînă-sa... după cîte înțelegea cățelul Jap, era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION, O. I 304. Dar ginerele e băiat de la țară cu moravuri de la patruzeci și opt. REBREANU, R. I 29. Moravuri ușoare v. ușor.
morávuri s. n. pl.
morávuri s. n. pl.
MORÁVURI s. pl. v. comportare.
MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile și deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, după nărav].
MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat. mores)
MORÁVURI n. pl. Obiceiuri, tradiții sau deprinderi de conduită morală. /Din năravuri
MORAVURI s. pl. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sînt ~ astea?).

moravuri dex

Intrare: moravuri
moravuri substantiv neutru plural