MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.

MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.

MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie, care ajută la crearea unei atmosfere morale; educativ. Analiza însemnătății sociale, educatoare, moralizatoare a lucrării artistice. GHEREA, ST. CR. I 44.

moralizatór adj. m., s. m., pl. moralizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. moralizatoáre

moralizatór adj. m., s. m., moralizatóri; f. sg. și pl. moralizatoáre

MORALIZATÓR adj. 1. moral, moralizant, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~oare.) 2. v. educativ.

MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].

MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur)

MORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moralizează. Ton ~. Roman ~. 3) și substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentație principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur

moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală.

*moralizatór, -oáre adj. Care moralizează: carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră: tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ?

MORALIZATOR adj. 1. moral, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~. ) 2. educativ, instructiv, (înv.) învățător. (O scriere cu conținut ~.)