Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru moralitate

MORALIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivit─â╚Ťi din punct de vedere moral. ÔÖŽ Comportare, conduit─â, moravuri ├«n conformitate cu principiile morale; cinste, bun─â purtare. ÔÇô Din lat. moralitas, -atis, fr. moralit├ę.
MORALIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivit─â╚Ťi din punct de vedere moral. ÔÖŽ Comportare, conduit─â, moravuri ├«n conformitate cu principiile morale; cinste, bun─â purtare. ÔÇô Din lat. moralitas, -atis, fr. moralit├ę.
MORALIT├üTE, moralit─â╚Ťi, s. f. Caracterul a ceea ce este moral; comportare ├«n conformitate cu principiile morale; cinste, bun─â purtare. Moralitatea individual─â e ├«n leg─âtur─â de cauzalitate cu organizarea societ─â╚Ťii. IONESCU- RION, C. 55.
moralit├íte s. f., g.-d. art. moralitß║»╚Ťii
moralit├íte s. f., g.-d. art. moralit─â╚Ťii
MORALIT├üTE s. (livr.) etos. (~ unei comunit─â╚Ťi sociale.)
MORALIT├üTE s. v. ├«nv─â╚Ť─âtur─â, moral─â, pild─â.
Moralitate Ôëá imoralitate
MORALIT├üTE s.f. Comportare ├«n conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ÔÖŽ Corectitudine, cinste. [Cf. fr. moralit├ę, lat. moralitas].
MORALIT├üTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronun╚Ťate func╚Ťii moralizatoare, care se situeaz─â ├«ntre mister1 (4) ╚Öi fars─â. (< fr. moralit├ę, lat. moralitas)
MORALIT├üTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conform─â cu principiile moralei. /<lat. moralitas, ~atis, fr. moralit├ę
moralitate f. 1. calitatea celui moral; 2. caracterul moral al unei persoane: a se informa despre moralitatea cuiva; 3. ├«n╚Ťelesul moral al unei povestiri: moralitatea fabulei; 4. compozi╚Ťiune dramatic─â ├«n evul-mediu.
*moralit├íte f. (lat. mor├ílitas, -├ítis). Calitatea de a fi moral, de a avea obice─şur─ş frumoase: moralitatea unu─ş om, a faptelor lu─ş. Caracteru moral al cu─şva, purtarea lu─ş, modu lu─ş de v─şa╚Ť─â: a te informa despre moralitatea cu─şva. Moral─â, ├«n╚Ťelesu moral al une─ş povestir─ş, scop moral, reflexiune moral─â: moralitatea une─ş fabule. ├Än evu mediu, poem─â dramatic─â cu personagi─ş alegorice.
MORALITATE s. (livr.) etos. (~ unei comunit─â╚Ťi sociale.)
moralitate s. v. ÎNVĂȚĂTURĂ. MORALĂ. PILDĂ.
MORALITATE. Subst. Moralitate, moral─â, etic─â; con╚Ötiin╚Ť─â; virtute, noble╚Ťe, nobilitate (├«nv.); cinste, onestitate, corectitudine, caracter, probitate (livr.), integritate, incoruptibilitate, cumsec─âdenie. Inocen╚Ť─â, cur─â╚Ťenie sufleteasc─â, cur─â╚Ťenie moral─â, puritate (fig.), nevinov─â╚Ťie, neprih─ânire, candoare, ingenuitate, castitate. Sinceritate, franche╚Ťe, lealitate, loialitate; devotament, devo╚Ťiune (rar), credin╚Ť─â, fidelitate, statornicie. Dreptate, juste╚Ťe, echitate; impar╚Ťialitate, nep─ârtinire (pop.), obiectivitate. Bun─âtate, omenie, generozitate. Deontologie. Adj. Moral, moralicesc (├«nv.), etic; virtuos, nobil; cinstit, onest, corect, prob (livr.), integru, incoruptibil, cumsecade. Inocent, curat (fig.), pur (fig.), nevinovat, neprih─ânit, candid, nep─âtat (fig.), ne├«ntinat, imaculat (fig.), ingenuu, pudic, cast. Sincer, deschis, nef─â╚Ť─ârit (├«nv.), franc, leal, loial; devotat, credincios, fidel, statornic, de n─âdejde. Drept, just, echitabil; impar╚Ťial, nep─ârtinitor (pop.), obiectiv. Bun, omenos, de omenie, omenesc (├«nv. ╚Öi pop.), omenit (├«nv.), generos. Moralizator. Vb. A fi moral, a da dovad─â de moralitate; a r─âm├«ne inocent (pur, nevinovat); a fi cinstit (onest, corect); a proceda echitabil (just). A moraliza. Adv. Cu sim╚Ť moral, cu inocen╚Ť─â, cu nevinov─â╚Ťie. Moralmente, moralice╚Öte (├«nv.). Omene╚Öte, cu omenie. V. adev─âr, cinste, comportare, dreptate, inocen╚Ť─â, omenie, principialitate, sinceritate.

Moralitate dex online | sinonim

Moralitate definitie

Intrare: moralitate
moralitate substantiv feminin