MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filosofică). – Din fr. moralisme.

MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filozofică). – Din fr. moralisme.

moralísm s. n.

moralísm s. n.

MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr. moralisme].

MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr. moralisme)