Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru moral

MOR├üL, -─é, (I) morali, -e, adj., (II) moraluri, s. n. I. Adj. 1. Care apar╚Ťine moralei, conduitei admise ╚Öi practicate ├«ntr-o societate, care se refer─â la moral─â; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ÔÖŽ Care con╚Ťine o ├«nv─â╚Ť─âtur─â; moralizator. 2. Care apar╚Ťine psihicului, spiritului, intelectului, care se refer─â la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facult─â╚Ťilor suflete╚Öti ╚Öi spirituale. 2. Stare afectiv─â, dispozi╚Ťie sufleteasc─â temporar─â care prive╚Öte puterea, dorin╚Ťa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificult─â╚Ťile. ÔÖŽ Curaj, t─ârie sufleteasc─â. ÔŚŐ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a ├«mb─ârb─âta (pe cineva). A(-i) sc─âdea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. ÔÇô Din lat. moralis, -e, fr. moral.
MOR├üL, -─é, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care apar╚Ťine moralei, conduitei admise ╚Öi practicate ├«ntr-o societate, care se refer─â la moral─â; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ÔÖŽ Care con╚Ťine o ├«nv─â╚Ť─âtur─â; moralizator. 2. Care apar╚Ťine psihicului, spiritului, intelectului, care se refer─â la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facult─â╚Ťilor suflete╚Öti ╚Öi spirituale. 2. Stare afectiv─â, dispozi╚Ťie sufleteasc─â temporar─â care prive╚Öte puterea, dorin╚Ťa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificult─â╚Ťile. ÔÖŽ Curaj, t─ârie sufleteasc─â. ÔŚŐ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a ├«mb─ârb─âta (pe cineva). A(-i) sc─âdea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. ÔÇô Din lat. moralis, -e, fr. moral.
MOR├üL2, -─é, morali, -e, adj. 1. Care este ├«n conformitate cu principiile sau cu regulile moralei. Atitudine moral─â. ÔŚŐ Care con╚Ťine o ├«nv─â╚Ť─âtur─â. Germanii au... o ├«ntreag─â literatur─â de povestiri morale ╚Öi educative. ANGHEI, PR. 180. 2. Care se refer─â la intelect, la spirit; intelectual, spiritual, sufletesc. Analiz├«nd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral, etc., vom da de mediul ├«nconjur─âtor care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.
MOR├üL1 s. n. Stare moral─â, dispozi╚Ťie sufleteasc─â. Dezn─âd─âjduirea... de care p─âtime╚Öte moralul s─âu. NEGRUZZI, S. I 41. ÔŚŐ Curaj, t─ârie sufleteasc─â, l-a crescut moralul. Expr. A ridica moralul cuiva = a-l ├«mb─ârb─âta, a-l ├«ncuraja. A avea moralul ridicat = a suporta cu curaj, cu t─ârie o situa╚Ťie grea, a nu se l─âsa cople╚Öit de o nenorocire.
morál1 adj. m., pl. moráli; f. morálă, pl. morále
morál2 s. n., pl. moráluri
morál adj. m., pl. moráli; f. sg. morálă, pl. morále
morál s. n., pl. moráluri
MORÁL adj. 1. etic. (O comportare ~.) 2. v. moralizator. 3. v. spiritual.
Moral Ôëá amoral, imoral, nemoral
MOR├üL, -─é adj. 1. Conform principiilor moralei. ÔÖŽ Din care se trage o ├«nv─â╚Ť─âtur─â, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facult─â╚Ťilor psihice, spirituale. ÔÖŽ Stare de spirit, dispozi╚Ťie sufleteasc─â. ÔÖŽ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral].
MOR├üL, -─é I. adj. 1. conform principiilor moralei. ÔŚŐ din care se trage o ├«nv─â╚Ť─âtur─â, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facult─â╚Ťilor psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ÔŚŐ curaj. (< lat. moralis, fr. moral)
mor├íl (mor├íl─â), adj. ÔÇô Etic. Fr. moral. ÔÇô Der. moral─â, s. f. (etic─â; dojan─â), din fr. morale; moralicesc, adj. (moral), ├«nv., sec. XVIII; moralice╚Öte, adv. (moralmente); moralitate, s. f., din fr. moralit├ę; moraliza, vb., din fr. moraliser; moralizator, adj., din fr. moralisateur; moralmente, adv., din fr. moralement; moralist, s. m., din fr. moraliste.
MOR├üL1 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de moral─â; referitor la moral─â. 2) Care con╚Ťine o moral─â. 3) Care ╚Ťine de lumea interioar─â a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; ├«n conformitate cu moral─â. /<lat. moralis, ~e, fr. moral
MOR├üL2 n. 1) Ansamblu de calit─â╚Ťi psihice ╚Öi spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispozi╚Ťie sufleteasc─â; t─ârie de caracter. /<lat. moralis, ~e, fr. moral
moral a. 1. privitor la moravuri: teologie moral─â; 2. care are purt─âri bune: om foarte moral; 3. ce con╚Ťine o bun─â moral─â: carte moral─â; 4. care se rapoart─â la inteligen╚Ť─â, ├«n opozi╚Ťiune cu fizic: facult─â╚Ťile morale; sim╚Ť moral, cuno╚Ötin╚Ťa binelui ╚Öi a r─âului. ÔĽĹ n. totalitatea facult─â╚Ťilor morale: a ridica moralul unui bolnav.
*mor├íl, -─â adj. (lat. moralis, d. mos, moris, obice─ş). Relativ la obice─şur─ş: reflexiun─ş morale. Care practic─â morala, care are obice─şur─ş pure: om moral. Conform bunelor obice─şur─ş: carte moral─â. Intelectual, spiritual (├«n opoz. cu fizic, material): facult─â╚Ťile morale. Certitudine moral─â, acea care e bazat─â pe probalit─â╚Ť─ş. Sim╚Ťu moral, cuno╚Ötin╚Ťa binelu─ş ╚Öi r─âulu─ş. S. f. Linie de purtare, mod de a aprecia binele: morala demagogulu─ş e c─â nu e p─âcat s─â r─âscol─ş satele ca s─â vi─ş la putere. Etica, ╚Ötiin╚Ťa care te ├«nva╚Ť─â s─â fac─ş bine ╚Öi s─â evi╚Ť─ş r─âu. Carte care cuprinde aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â: morala lu─ş Malebranche. Ocar─â, mustrare ╚Öi (iron.) b─âta─şe: a primi o moral─â, a trage cu─şva o moral─â (V. zacusc─â), ├Änv─â╚Ť─âm├«nt, concluziune moral─â pe care un scriitor o trage din opera lu─ş: morala fabule─ş cu lupu ╚Öi m─şelu e c─â voin╚Ťa celu─ş ma─ş tare e legea moral─â. A face cu─şva moral─â, a-l mustra, a-─ş ar─âta cum trebu─şe s─â se poarte. S. n., pl. ur─ş sa┼ş ╚Öi e. Totalitatea facult─â╚Ťilor morale. Curaj, ├«nsufle╚Ťire: morala armate─ş franceze supt Napoleon I era extraordinar de ├«n─âl╚Ťat. Adv. ├Än mod moral, moralmente.
MORAL adj. 1. etic. (O comportare ~.) 2. moralizator, (├«nv.) moralicesc. (Povestire cu caracter ~.) 3. spiritual, sufletesc, (├«nv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre via╚Ťa ~ a unui popor.)

Moral dex online | sinonim

Moral definitie

Intrare: moral (s.n.)
moral s.n. substantiv neutru
Intrare: moral (adj.)
moral adj. adjectiv