MORACÉE, moracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracée.

MORACÉE, moracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracées.

moracée s. f., art. moracéea, g.-d. art. moracéei; pl. moracée

moracée s. f., pl. moracée

MORACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante apetale din regiunile calde, cuprinzând dudul, smochinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. [< fr. moracées].

MORACÉE s. f. pl. familie de plante apetale din regiunile calde: dudul, smochinul etc. (< fr. moracées)