MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticula.

MONTÍCULĂ s. f. v. monticul.

MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticula.

MONTÍCULĂ s. f. v. monticul.

montícul s. m., pl. montículi

monticúl s. m., pl. monticúli

MONTÍCUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminență rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule].

MONTÍCUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminență rotunjită. (< fr. monticule, lat. monticulus)